Colindă

alunec printre fulgi 

pe-o gheața ca oglinda

ma-ntreb de ce îmi fugi 

de ce n-asculți colinda?

de ce nu stai o clipă

să te mai încălzești 

nu simți ce se-nfiripă?

nu poți să-ntrezărești?

alunec printre fulgi

tot dansând înspre tine 

tu tot nu stai, tot fugi 

de ce nu stai, străine? 

afara ninge iară

e iarnă grea din nou 

din înghețata gară 

iar urlă un ecou 

un' te grabești, străine?

oprește-te puțin 

trenul tău nu mai vine 

ninge din nou, iar asta 

nu-ți poate fi străin 

privește-ți trupul falnic

în gheața ca oglinda 

ia-mă de mână strașnic

ș-asculta-mi iar colinda 

căci azi ca-ntotdeauna 

ce e frumos pe lume 

ninsoare, vers, colinda 

se-ntâmplă pentru tine 

Pentru noul an

Mi-e teamă să cer de la anul ce vine
Să fiu iubită cum doar eu știu să iubesc
N-aș ști ce să fac cu atâta iubire
N-aș ști cu atâta alint să trăiesc

Nu vreau în anul ce vine să primesc
nici jumătate din ce-am oferit
Ar fi greu de cărat, nu-mi doresc
Vreau energie pentru iubire și pentru iubit

Nu vreau recompense și nu vreau medalii
nu vreau nimic pentru anul ce vine
Vreau să trăiesc, vreau să admir dalii
Un vis am și vreau sa-l trăiesc împreună cu tine

Ce trist e cerul azi!

ce trist e cerul azi!

ce plânge

cu lacrimi reci de ceață deasă

și ce durere mă străpunge 

în pieptu întins spre univers 

ce frig năprasnic și ce beznă

mă scurg spre hău, spre nefiresc 

ce vifor bate înspre mine 

cu ce lanț gros îmi prinde-o gleznă...

ce dor nebun și ce suspine 

rămâi aici puțin! mi-e bine...

ce tristă noapte-mi ești, frumoaso

ce rece soare-mi zaci pe frunte!

ca strâmbă aștepți, moarte hidoasă

cu tactici sumbre și mărunte!

dar nu te las să-mi strici serbarea 

și nu te las să-mi bagi răceala 

dansului tău alambicat 

în visul meu destructurat...

rămân întins, cu ochii închiși 

cu degetele răsfirate

cu gleznele încătușate 

și buze vinete însetate

privesc la tine, tristă moarte 

și mă amuz 

și știi de ce? 

căci maine dimineața-n zori 

voi învia, iar tu-o sa mori!  

ce trist e cerul azi

ce plânge

cu lacrimi grele înroșite 

prin vene reci mai curge sânge 

sărut fantasme adormite... 

In memoria lui Alex. Mergi spre lumina!

De la bb-şor citire

"Eram ca un atom de bor din betonul de la Măgurele, care făcea cu greu față neutronilor cu care mă bombarda tristețea ta de zi cu zi!"

Albastrul ochilor tăi

ți-am furat albastrul din ochi, iubite 

viața pare de azi atât de frumoasă

te privesc de prin mine, 

nebunesc şi cuminte 

ochii mei sunt de azi ca ai tăi, ia aminte!

azi privesc lumea din mine ca tine 

şi mă simt chiar așa cum te simți numai tu

azi mă bucur albastru de clipe senine 

azi sunt tu, azi simt tu, azi văd tu

ce minune făcut-a să văd ca şi tine? 

ce-ntâmplare abstractă ne-ntâlniră pe noi? 

pe ce cărare păşirăm şi-n ce timpuri trăirăm, 

de putem să simțim albastru amândoi? 

azi mi-ai pus fără teamă albastrul în ochii căprui 

şi azi simt că trăiesc chiar prin tine 

te iubesc nebunește, te iubesc şi cuminte 

de azi ochii mei sunt albaștri, iubite! 

Ne potrivim

Ne potrivim ca muntele cu marea
Tu semeț și de neclintit
Eu ca o plaja întinsă până la răsărit

Ca soarele și luna noi ne potrivim
Pe-același cer de veacuri cu dor ne întâlnim
Strălucitori ți-s ochii

și fruntea ți-e senină
Când luna-n zori zâmbetul ți-l animă

Ne potrivim ca focul și ca apa
Mistuitoare și fierbinte ți-este o îmbrățișare
În timp ce ploaia mea-ți cade răcoritoare

Un zâmbet și o lacrimă
Suntem pe-același chip
Pentru noi doi natura a creat un singur heruvim
Nu suntem pentru tineri un fel de arhetip
Dar nu-i nimic mai clar:
Noi doi ne potrivim!

Nu-ți voi spune adio

Nu-ți voi spune adio
nu este încă timpul să te alung
mai stai o clipă să ne tragem sufletul
să ne spunem povestea la o cafea

Aprinde-ți o țigară,
nu-ți voi spune adio,
sunt multe întâmplări ce trebuie rememorate:
prima atingere
prima  strângere de mână
prima îmbrățișare, prima noapte de iubire,
ori prima oara când ți-ai mărturisit mirarea
de-a ne fi cunoscut

apoi, fără a-ți număra plecările,
primele nopți în care ai lipsit,
primele zile petrecute departe unul de altul
primele călătorii singuri
și primele lacrimi de dor

soarbe-ți amăreala din ceașcă
suflă-ți fumul greoi, dar aromat
privește-mi ochii înlăcrimați
și atinge-mi buzele înfierbântate
nu-ți voi spune adio
îți șoptesc ție:
"bine te-am regăsit!"

De m-aș întoarce-n timp

De m-aș întoarce-n timp 
Din nou, pentru-a te căuta, 
Mirarea ta când eu te voi găsi 
M-ar defini 
Si chiar m-ar ridica 
La rangul de regina ta

Căci te-as găsi, de-aș vrea, în timpuri,
În universuri paralele, 
În lumi pierdute și uitate 
Nescrise-n cărți, nemăsurate!
Te-aș căuta în nopți și zile 
Printre ruine de palate, 
Prin păduri vii, virgine, neumblate 
Și peste munți și văi nemăsurate 

De m-aș întoarce-n timp eu tot te-aș căuta 
Și rațiunea-mi spune că sigur te-aș găsi 
Căci, de nu te-aș fi întâlnit și-n alte vieți 
Cu siguranța nici în timpul nostru 
Nu te-aș putea iubi...

Zborul

Într-o zi un om a căzut de la balcon 
Lumea se adunase în jurul lui
Câtă groaza și ce mai rumoare
"De ce-a făcut-o? Cine să fie oare?"
Vine salvarea, sosește și Smurd
Omul stătea întins pe trotuar mut și surd 
Ținea ochii închiși, parcă era mort 
O babă țipa, un milițian scria, 
Un nene bătrân o brichetă-aprindea 
În 5 minute, ca la armată
Apare în scenă duduia turbată
E angajata reporter de stradă 
La cea mai bună TV privată. 
Scoate un web mic, de buzunar, 
Toarnă o cola pe gât ca-n pahar, 
Se pune-n genunchi lângă bărbat 
Și-l ia gazetărește la interogat: 
"Cum ai căzut? De ce ai făcut-o? Te doare burta? Stai în chirie?"
"Esti dusă cu pluta?" gândește omul. 

Apoi se scoală. E plin de praf 
Privește absent lumea șocată. 
Un pix se aude căzând pe trotuar 
Și ce oroare, sacou'-i murdar!

Fuge orbește printre mulțime
Plânge aproape, dar nu de rușine 
Caută-un bloc ceva mai înalt 
Cu logii mai mici, vecini mai puțini 
Trotuar mai curat și străzi mai pustii 
Un bloc mai retras, fără "stafii". 

Se-aruncă din nou, plin de speranță, 
Dar în cădere, vede-o-ambulanță
Apoi un reporter la fel de turbat 
Un Smurd, un web-cam și un tâmp băiat. 

Conchide bărbatul, tot în cădere, 
Așa într-o doară, ca o părere: 
"La tine în țară ești un tâmpit 
Nici să mai zbori, nu poți, liniștit!"

Toamna

Frunzele-mi cad din palme crăpate
Cerul îmi plânge toamna ce vine
Mure strivite în șoapte uitate
Soare albastru în vânturi mă ține

Flutură crengile a noapte tăcută
Florile cresc de acum înapoi
Arșița verii devine plăcută
Vântul m-aruncă în aer, culcându-mă-apoi

Toamna îmi vine, vara îmi pleacă
Sufletul pare că se strânge și el
Ochii îmi plâng ruginind lacrimi parcă
Pașii greoi nu mai au niciun țel

Nu aș vrea ca răceala ce-apare
Să sape în mine tranșeele triste
Știu ca un soare și mâine răsare
Și îl vreau la plimbări reci să m-asiste

Vino, deci toamnă, te-aștept înlemnind
În noianul acesta de versuri absurde
N-am frica de tine! Mă vezi tremurând?
Toamnă-așteptată  cu iubiri aburinde!