joi, 7 aprilie 2016

Nemuritoare păsări

când stau de vorbă păsări 
grăind despre eterne 
zboruri și călătoare 
povești despre pustiu 
simțim vâltoarea vieții 
al nopții aprig soare 
ce strălucește galben 
pe cerul încă viu 

poate nu suntem  gata 
să ne-nfruntăm destinul 
natura și suflarea 
sunt toată noastră ceata 
cu care ducem lupta 
s-atingem țelul unic 
de-a ne primi lumina 
în sufletul vremelnic 

când stau de vorbă păsări 
ființe-avorbitoare 
sa ne-ascuțim simțirea, 
auzul și vederea 
căci ele dau grăirea
și ele spun povestea 
și de la ele afli 
cum îți va fi zburarea 
și tot ele te-nvață
să-ți trăiești nemurirea 



marți, 5 aprilie 2016

Inestimabil


ca o metaforă îți stau pe limbă
în timp ce tu ca o bijuterie îmi strălucești la gât 
cu gânduri cu tot îmi pătrunzi în piele
în diminețile în care cu răsfățul ne îndulcim cafeaua 

părul meu te pătrunde în nări 
și ochii tăi iscodesc albastru 
ideile răstălmăcite și răsturnate 
in așternutul mătăsii șifonate 
de îmbrățișările vijelioase 

fiecare clipă devine nestemată 
din șiragul de aur al zilelor seci
dai sens existenței, dai sens viețuirii
cu tine, prin mine, clipa devine 
inestimabilă bijuterie

duminică, 27 martie 2016

Verde de primăvară


au înflorit copacii,
 îmi crește o aripă
 mi s-a topit zăpada
 cea troienită-n tâmple
 aș vrea să zbor
 și mă avânt în pripă
 spre mărul care
 cu-a sa aromă verde
 mă umple, mă reumple
 
 au revenit la viață licuricii
 din palme-mi izvorăsc vise bizare
 un vânt abstract îmi șade
 pe spinare
 și zbor prin el,
 cu el, spre el
 și-n ochii verzi
 cu teamă-mi cântă cucii
  
 au renăscut din ghețuri ghioceii
 inima mea tresaltă
 de plăcere
 tot de plăcere trupul moale geme
 un cântec verde
 răsare dinspre baltă
 renaște totul
 și cântă-zbiară mieii 

miercuri, 23 martie 2016

Trecatoare fiinta


Ai trecut pentru o clipa prin viata mea
mi-ai spus "Buna ziua" si mi-ai strans mana
te-am simtit calda,
dar atat de indurerata
ti-am privit ridurile
si palmele noduroase
ti-am vazut lacrimile din ochi
ai vrut sa ma ajuti
si cu putina energie pe care o mai aveai
ai facut-o
Apoi te-am urmarit plecand,
nu inainte de a-mi ura "O viata plina!"

Si... te-am uitat...
Azi mi-am reamintit ca-ti datoram multumiri
Si mi s-a facut dor de tine
am vrut sa te caut ca sa te imbratisez
dar azi te-am si pierdut

trecatoare fiinta,
o clipa doar intrat-ai in viata mea,
dar acea clipa a contat
cat vesnicia catre care ai plecat azi

luni, 21 martie 2016

Lied


atingerea ta
ca râul din munte
trecând șușotind
printre pietre mărunte
ca soarele cald căzut peste piele
ca razele lunii trecând printre stele
ca șoapta, ca versul
dulce ca mierea
atingerea ta
ca tot universul

atingerea ta mă face să cred
că tu mă compui
tu mă simți
mă-mpresori și mă cânți
într-un singur cuvânt
într-un singur acord

într-un singur lied



marți, 15 martie 2016

Pufușori de păpădie


se porniră dintr-o dată 
parcă prinse într-o horă 
patru pufuri parfumate 
înspre zări îndepărtate 

nu se știe ce-i cu ele 
parcă zboară. Ori dansează? 
Fulgișori de nea pufoasă 
păpădii ne desenează. 

De-s singuri ori împreună
pufușorii cei zglobii 
zâmbetele ni le-adună
bucurându-i pe copii

luni, 7 martie 2016

Mama


mă uit la ochii tăi
cuprinși de bunătate
și mă întreb de știe universul
câte griji și necazuri
și câte nopți pierdute
duci fără să se vadă, tu în spate

îți mângâi palmele
și unghiile atât de îngrijite
și mă întreb de știe acest pământ
câte porții gătit-ai
câte guri flămânde ai hrănit
și câte haine scumpe cu degetele tale
le-ai cusut

privesc uimită-n suflet:
ți-e plin de-afecțiune
și dragoste aleasă
și mă întreb de-n ceruri
stele strălucitoare
știu despre tine, mamă,
cât ești tu frumoasă



marți, 1 martie 2016

Cum se mai poartă un mărțisor?



cum se mai poartă un mărțisor,
cu șnurul alb prea răsucit de dor 
cu ața roșie cusută la potcoavă
așa se poartă, ori e o brașoavă? 

în semn de mulțumire că exist 
îmi dăruiești un mărțisor de vis: 
e poleit în centru cu praf de stele
și muchiile le are înmuiate toate-n ele 

spune-mi, iubite!
cum se mai poartă al tău mărțișor? 
cu dragoste, răbdare și amor?

vineri, 26 februarie 2016

Bunica bună


sărut aceste mâini zbârcite
și sufletul ce le urnește
peste ogoarele muncite
s
ă tragă-n plug neobosite 

îți sărut ochii tăi în lacrimi
când o vacanță se sfârșește
sclipirea lor fermecătoare
în loc mă ține, mă uimește

sărut măicuța mea bătrână
sărut și soțul tău cărunt
bunica mea, a mamei mumă
cu drag poveștile-ți ascult

mi-e dor de tine, zi de zi
demult plecat-am de la tine
și știu ca mâine nu mai vii
să-mi mai torni lapte în strechine

și îți plâng viața ta amară
că ai trăit război și boli
și n-ai aflat vremea de pace
pe care-o avem acuma noi

copii făcut-ai mulți, bunico
dar mulți muriră de la boli
căci n-ai avut, măicuță bună
atâtea doctorii ca noi

sărut a ta înverșunare
de a răzbi în viața crudă
în veșnicia ce-ți apare
sper să ai o soartă mai bună

mă uit la poza învechită
ești tu în ie, ca o zână
acum o porți tot ponosită
îți sărut fruntea, maică bună

când ai plecat din viața mea
nu am crezut că-mi va fi greu
s-o trăiesc fără tine-n ea
sărut icoana ta mereu

tot mamă ai fost pentru mine
o mamă mare înțeleaptă
apari în visul meu, bunico
căci tare-mi este dor de tine


sursa foto: http://andraciubotaru.ro/povestea-bunicii-olga/

duminică, 21 februarie 2016

Ne-a prins zăpada


ne-a prins zăpada înfloriți
cu buzele rânjind la soare 
cu aripi înmuiate-n ploaie 
și cu rărunchii dezveliți

ne-a prins așa, naivi, zburdalnici
plecând desculți prin zări străine 
și înșirând puțin obraznici 
povesti perverse, de tâlcuri pline

ne-a prins zăpada înfloriți 
cu sufletele îmbibate 
cam zăpăciți si-ndrăgostiți 
cu inimile-înmiresmate

ne-a prins așa zăpada rece 
ne-a înghețat în iarna crudă 
când gerul greu va fi să plece 
vom reînflori, să-i facem ciudă

căci suntem primăveri senine 
iubirea noastră sparge gheața 
când sufletele ne sunt pline 
cu dragoste, se naște viața