Inestimabil

ca o metaforă îți stau pe limbă

în timp ce tu ca o bijuterie îmi strălucești la gât 

cu gânduri cu tot îmi pătrunzi în piele

în diminețile în care cu răsfățul ne îndulcim cafeaua 

părul meu te pătrunde în nări 

și ochii tăi iscodesc albastru 

ideile răstălmăcite și răsturnate 

in așternutul mătăsii șifonate 

de îmbrățișările vijelioase 

fiecare clipă devine nestemată 

din șiragul de aur al zilelor seci

dai sens existenței, dai sens viețuirii

cu tine, prin mine, clipa devine 

inestimabilă bijuterie