Te-am iubit mult

Ți-am băut lacrimile
Ți le-am simțit ca pe otravă
Pe buzele mele
Căci știam că-ți ascund slăbiciunea
Și suferința

Am zâmbit zâmbetului tău
Căci simțeam că dincolo de el
Stă ascunsă toată speranța ta în mine

Ți-am trăit fericirea
Cu tot sufletul am trăit-o
Căci îmi mărturisea
Că-ți găsiseși liniștea și înțelegerea

Nu îmi e frică de demoniș
Nu mă sperie fantomele vii
Ce-ți sorb amintirea

Voi lupta pana la capătul universului
Pentru tine

Hotarele dintre lumi
Nu sunt de netrecut

Te-am iubit mult ...

Ba tu!

Mă-ntreabă lumea cum de te-am iubit

 

Mă-ntreabă lumea 

de ce te-am iubit?

Răspunsul e banal:

Pentru ca m-ai uimit

Și ca m-ai cucerit

Prin grijă și tandrețe,

Prin vorbe bune,

Prin implicare și prin pasiune,

Prin gesturi simple,

Prin eforturi multiple

Lipsite uneori

de rațiune...

Cu sufletul, cu mintea, cu trupul,

Cu ochii, pielea, cu creierul, cu gura

Cu totul te-am iubit

Căci inima-mi sălta

Când te vedeam

Atât de fericit

Cu îngerii din mine,

Cu Dumnezeul meu

Cu universul veșnic

Cu toate te-am iubit!

Mă-ntreabă lumea cum de te-am iubit...

Îți spun acum,

căci nu ți-am spus la timp:

Și de m-ai fi rănit

Așa cum crede ea,

La fel de mult, iubite,

Eu tot te-as fi iubit...

Aici

Nu ești aici

Fizic, 

cu trupul tău lucrat la bazin

Zâmbind

Cu dinții tăi albi, perfecți 

Clipind

Cu ochii tăi tânjind după frumusețe

Nu ești aici 

Cu palmele tale 

Născătoare de fiori pe piele 

Cu pieptul tău 

Protector 

Nesătul de îmbrățișări 

Nu ești aici

Fizic 

Dar ești metafizic 

În curcubeul ce se naște

Când te caut înspre cer 

când la radio începe,

Exact atunci când mi-e dor să te aud,

melodia ce mi-o fredonai la ureche...

În zâmbetele oamenilor din jurul meu

Care doar printr-un gest

Îmi restartează starea 

Ești aici 

Te simt în permanență în preajma mea 

Și în minunile ce le trăiesc zilnic

Îți sunt recunoscătoare

Ca m-ai învățat 

Să-ți iubesc

spiritul...

Să crezi în fluturi

 

 Să crezi în fluturi, iubito

Să zbori precum ei

Să-ți pui aripi colorate 

Să-ți urmezi propriile idei 

Să renaști din cocon 

Ca dintr-o nouă suflare 

Și să știi că răspunsul primit 

Este bumerangul unei fapte bune, 

Nu doar firescul la o întrebare 

Să crezi în fluturii ce i-am admirat împreună

Eu din pământ, 

Tu de pe lună

Să-ți dai viața pentru a ta năzuință

Asta e-a fluturilor sfântă credință 

Fii precum fluturele purtat de lumină

Căci el strălucește doar în zi senină

Când plouă și tună el tace timid 

Fii precum el, un suflet plăpând 

Când el obosește 

Își caută petale moi 

Și poposește 

El știe unde-i e locul 

Acolo-i stă norocul 

Să crezi în fluturi, iubito, îți spun 

Căci ei renasc în fiecare vară

Au învățat să zboare 

Şi știu să înflorească 

Deodată cu a lor mirositoare floare 

Îţi voi scrie

Niciodată nu voi putea uita
Felul în care m-ai făcut să (mă) simt
Nu-ți voi uita privirea
Nu-ți voi uita grija
Nu-ți voi uita iubirea
Apoi nu-ți voi uita plecarea
Nu-ți voi uita tăcerea
Nu voi uita durerea
cu care m-ai lăsat...

De aceea-ți scriu
Și-ți voi mai scrie
Până-ți vei cere-n vis iertare
Că ai plecat

Atunci mă voi ierta și eu

Până la acel moment însă
Voi continua sa-ți scriu!

Poem de iubire nesfârșit

A fost odată, ca-n povești a fost
O fată tristă și un băiat frumos 
Cu ochii lor căprui plini de lumină
S-au sărutat în parc, sub lună plină

Și s-au ținut de mână, ca doi îndrăgostiți 
Căci ei visau frumos și erau îndrăgiți 
Și peste tot pe unde ei umblau
Oamenii toți ori îi invidiau, ori simplu, le zâmbeau 

Așa i-ai cunoscut, frumoși și plini de viață
Cu mulți copii în jur, cu zâmbete pe față
Plini de căldură în suflet și veșnic săritori 
Glumind, dansând în ploaie și foarte iubitori

Așa s-au și iubit, în glumă și-n răbdare 
Unde puneau ei mâna, le răsărea o floare
În orice gând și faptă ei doi se completau
Și cel mai banal lucru, neîncetat se iubeau

Așa a fost atunci, povestea s-a schimbat
Ea a rămas iar tristă, iar el s-a-ndepărtat
În zi de fericire, când casă și-au găsit
Iubiții din poem fatal s-au despărțit 

Și mulți le-au plâns povestea și mulți s-au întristat 
Mulți au vrut să ucidă ce în ei a înviat 
Cu el deodată și lumea comună le-a murit
Dar a lor poveste rămâne, poate de ne-nțeles
un poem de iubire nesfârșit!

Flori de suflet

 

Privesc cum îți cresc flori
Din piept
Din lacrimile mele au încolțit 

Iubirea mea
Ți-a limpezit sufletul
Și te-a dăruit cerului
Curat 

Cerul plouă și azi
Ca-n fiecare zi de când ai plecat
Îmi spală rațiunea
Creându-i libertatea
De-a înțelege

Nicicând nu te-am iubit mai mult

Așa cum erai tu

Te-am visat, dansam împreună

Ca atunci când trăiai și visam 

Te-am visat, mă ţineai strâns de mână

Ca atunci când strigând îmi spuneai 

“Te iubesc!”

Te-am visat fericit, prea-iubite 

Sărutându-mi degetele de la picioare 

Gâdilându-mă-n tălpi cu genele 

Tresărind, tremurând, jubilând...

Te-am visat, așa cum erai când eram împreună:

Strălucitor, năucitor, stăruitor și posesiv 

Dar prea timid, prea iubitor, prea răbdător 

Iubitule, tu încă ești aici și încă te visez 

Așa cum erai tu...

Nestemat

 

Încă mai dorm pe noptieră

Cerceii de la tine

și ceasul auriu a-ncremenit la ora 7.05

Brățara, lanțul și inelul

Și ele dorm tot nemișcate

De luni de zile

De când tu ai plecat la ora șapte

Mi-e casa plină de cadouri

Și toate vorbesc despre tine

Și parcă și ursul cel de pluș mă-ntreabă

“În seara aceasta vine?”

Nu, nu mai vine, îi răspund

Și-l strâng pe el în brațe

Și-adorm tot peste el plângând

Și dorm tot pan’ la șapte

Aurul tot ce mi l-ai dăruit

Cu sufletul tău mare

M-a tot împodobit

Și-acum, de când tu ai plecat

Te port la mine-n suflet

Ca pe un nestemat

Aş vrea

Aş vrea să mă auzi

Vorbindu-ți 

Așa cum îți vorbeam când te iubeam 

Cu șoapte aruncate peste tine 

Cu fericirea ta pornind spontan 

Aş vrea să mă asculți 

Cântându-ți 

Așa cum îți cântam când mă iubeai 

Cu versuri deșucheate, alandala 

Când tu le ascultai și doar simțeai 

Aş vrea să mai dansăm iar în zăpadă

Și-n palme să îmi sufli ușor căldura ta 

Să ne-alergăm cu fulgii care 

Căzând îmi povesteau despre 

Iubirea ta 

Și când aş fi bolnavă, din nou aş vrea să-mi fii 

Și ajutor, și sprijin, și vorba dulce care 

Scădea temperatura 

Dintr-o simplă suflare 

Aş vrea să știi un lucru, că am fost fericită

Şi tot ce pentru mine ai făcut 

100 vieți de-ar trece 

Nu poate de nimic să fie înlocuit 

Și știu că-i imposibil să nu mă fi iubit