Memorii

Cu tâmplele goale 

Privim infinituri

Ne doare, ne rupe, n-i dor și ne plânge 

Trec clipe-n durere, ne trec și-anotimpuri 

Cenușă din voi in noi ne e sânge 

Ne tremura degetele-n surdina și-n noapte 

Ochii se scurg in tăceri incolore 

Am vrea s-auzim din nou voastre șoapte 

Dar voi v-ati topit in zări inodore 

Cu tâmplele goale-așteptăm

Cu palme plapande și gânduri mărunte 

Vom plânge aici pana plecam 

In lumile-n care voi sunteți 

Lumini infinite...

Draga Moș Craciun

Draga Moș Craciun 

As vrea sa-ți scriu 

Ca in copilărie 

Când chiar credeam in tine 

Și tu veneai in fiecare an

Sa-mi lași sub brad 

Frântură de magie 

Și-acum mai cred in tine 

Caci an de an mi-arați 

Și-ncerci sa ma convingi 

Ca-n mine tu exiști 

Și ca sub brad cadouri 

Bătrân așa cum ești, sa-mi pui, 

Încă mai poți ...

Și-atunci îți scriu 

Ca un copil 

Cu sufletul plin de speranta 

Ca ma vei asculta din nou 

Deci, draga Moș Craciun 

Sa vii iar in ajun 

Și sa-mi impodobești 

Viata cu noi povesti 

Sa imi alungi tristețea 

Si sa-mi dai sănătate 

Sa fiu iar optimista 

Ca-n rest, le am pe toate 

Și-un lucru îți mai cer 

Fa iar, cum știi, magie 

sa fie langa mine 

Toti oamenii mei dragi 

Copii, părinți, prieteni 

Și necuvântătoare 

Cu toți sa fim alături 

Și sa ne veselim 

In prag de sărbătoare! 

Jurământ transcendendal

 

Mi-ai jurat că mă vei cauta

Pentru-a-mi întoarce suferința

Într-altă viață te-am părăsit murind

Același lucru l-ai făcut acum, din nou iubind

M-ai căutat și m-ai găsit

La fel

Purtându-ți fericirea din ochi

În suflet, vise și în țel

Topită după pielea ta

Simțindu-ți din îndepărtate temeri

Inima

Și m-ai iubit

Așa cum ai făcut-o-n penultima-întâlnire

În altă viață de prin ţări străine

Și toți copiii noștri în jurul nostru-au fost

Așa ca-întotdeauna, cu dragoste și rost

M-ai căutat și m-ai găsit

M-ai alintat, m-ai protejat și m-ai iubit,

Apoi m-ai pedepsit

Murind...

Doi nebuni

 

Doi nebuni,

Un el și-o ea

O poveste

Și o stea

Desculți ei

Pe o cărare

Luminată doar de soare

Ziua merg,

Noaptea odihnă

Seara-și cânta ode-n tihnă

Doi nebuni

Și o iubire

Cât la alții într-un an,

La ei o sută și-o mie

Prea intens,

prea concentrat

Prea frumos,

prea colorat

Un el și-o ea

o poveste

Nevorbită și nescrisă

Prea de necrezut

Lumii încă-i este...

Mi-e gândul la tine

Mi-e gândul la tine, iubite
Ca vântul ce-ți geme-n morminte
E greu, întristat, lovit, răvășit
Ca gerul ce intră-n pământ împietrit

Mi-e dor și mi-e sete de vorbe cu tine
Mă agăț de-amintiri
De seri cu povești și alinturi
De lucruri rămase atât de străine

Mi-e gândul la tine și vreau sa te-ntorci
Măcar hologramă de-ai fi
Știu că ai vrea și știu că nu poți
Când vei veni, te voi ști...

Amintirea ta devine
din ce în ce mai prețioasă...❤️

Cele mai frumoase povesti

Cele mai frumoase povesti
sunt cele în care credem.
Cele mai credibile povesti
sunt cele în care ne regăsim.
Poveștile care trec de granițele rațiunii
sunt cele pe care le-am trăit din suflet.

Fă-ți suferința artă

Să-ți pictezi suferința pe piele
Cu lacrimi, cu emoții
Și cu praf de stele

Să nu pară durere
Și să nu pară rană
Să nu pară o luptă
Din care ai ieșit lovită,
Nimicită...

Să nu pară povară
Să pară o pictură
Nu-ți face suferința
Pe trupul tău o dramă

Pictează-ți-o pe piele
Să pară o poveste
Să pară drumuri arse
Dintr-o hartă
Fă-ti suferința artă!

#colectiv

Te-am iubit mult

Ți-am băut lacrimile
Ți le-am simțit ca pe otravă
Pe buzele mele
Căci știam că-ți ascund slăbiciunea
Și suferința

Am zâmbit zâmbetului tău
Căci simțeam că dincolo de el
Stă ascunsă toată speranța ta în mine

Ți-am trăit fericirea
Cu tot sufletul am trăit-o
Căci îmi mărturisea
Că-ți găsiseși liniștea și înțelegerea

Nu îmi e frică de demoniș
Nu mă sperie fantomele vii
Ce-ți sorb amintirea

Voi lupta pana la capătul universului
Pentru tine

Hotarele dintre lumi
Nu sunt de netrecut

Te-am iubit mult ...

Ba tu!

Mă-ntreabă lumea cum de te-am iubit

 

Mă-ntreabă lumea 

de ce te-am iubit?

Răspunsul e banal:

Pentru ca m-ai uimit

Și ca m-ai cucerit

Prin grijă și tandrețe,

Prin vorbe bune,

Prin implicare și prin pasiune,

Prin gesturi simple,

Prin eforturi multiple

Lipsite uneori

de rațiune...

Cu sufletul, cu mintea, cu trupul,

Cu ochii, pielea, cu creierul, cu gura

Cu totul te-am iubit

Căci inima-mi sălta

Când te vedeam

Atât de fericit

Cu îngerii din mine,

Cu Dumnezeul meu

Cu universul veșnic

Cu toate te-am iubit!

Mă-ntreabă lumea cum de te-am iubit...

Îți spun acum,

căci nu ți-am spus la timp:

Și de m-ai fi rănit

Așa cum crede ea,

La fel de mult, iubite,

Eu tot te-as fi iubit...

Aici

Nu ești aici

Fizic, 

cu trupul tău lucrat la bazin

Zâmbind

Cu dinții tăi albi, perfecți 

Clipind

Cu ochii tăi tânjind după frumusețe

Nu ești aici 

Cu palmele tale 

Născătoare de fiori pe piele 

Cu pieptul tău 

Protector 

Nesătul de îmbrățișări 

Nu ești aici

Fizic 

Dar ești metafizic 

În curcubeul ce se naște

Când te caut înspre cer 

când la radio începe,

Exact atunci când mi-e dor să te aud,

melodia ce mi-o fredonai la ureche...

În zâmbetele oamenilor din jurul meu

Care doar printr-un gest

Îmi restartează starea 

Ești aici 

Te simt în permanență în preajma mea 

Și în minunile ce le trăiesc zilnic

Îți sunt recunoscătoare

Ca m-ai învățat 

Să-ți iubesc

spiritul...