Nu te voi căuta

Nu te voi căuta în vise

Căci visele se pierd în zori

Și nici în stelele nestinse

Căci ziua stau ascunse-n nori

Și nu voi bate drumuri multe

Să te găsesc neobosit

Eu voi alege căi mai scurte

Așa e mult mai potrivit

Și nu te voi citi-n romane

Nu vei fi prințul mult visat

Nu te voi scrie în poeme

Ca pe-un flăcău neînfricat

Nicicum nu voi voi să caut

Să-ți clădesc ție fericirea

Pentru că vocea ta mă-ndeamnă

Să caut-n mine nemurirea

Nu te voi căuta departe

Picioarele nu vor s-asculte

Tu ești atât, atât de-aproape

În șoapte adânci și-n vorbe mute

Ești chiar aici, printr-o minune

Făr' să te caut te-am găsit

Îți privesc ochii cu uimire

Într-o suflare ne-am unit

Nu te voi căuta niciunde

În niciun loc și-n niciun timp

Căci tu esti chiar aici, în mine

În inima și-n univers într-un răstimp...

Atemporal

Când timpul nu mai există
Spiritul te găsește pretutindeni!
Prin ce miracol
Te pot simți omniprezent
În infinitul timpului fără numărătoare...?!

Solitudine

Îndepărtate universuri

Crede ființa ta că te păzesc

Naivo , tu splendoareo,

Celulă neînsemnată,

Aș vrea să pot, dar nu pot

Ideea ta profundă

Să ți-o împărtășesc ...

Un singur univers a fost creat în timpuri

O singură ființă

Și-a pus la tine gărzi

Te-ncrede-n ea, e sfântă

În nimic altceva

Vreodat' să nu mai crezi

Ești unică celulă

În sfântul infinit

Și-o singură fărâmă

Îți este existența

Trăiește-ți clipa scurtă

Și-n ea să-ți pui speranță

Singura certitude

Îți este propria viață 

Despărțire

Te rog să iei loc,
aici lângă mine
îți promit că durează puțin,
un alt timp de mâine

vreau să împărțim tot
clipe, plimbări, șoapte, atingeri,
povești, întâmplări, reproșuri, constrângeri
poezia ce-a fost pentru mine,
mi-e de-acum foarte clar,
pentru tine-a fost doar un calvar

prin urmare acum împărțim
tot ce-am avut împreună
apoi ne despărțim
eu voi pleca în față, pe alt drum
tu vei rămâne-n spate,
în cu totul alt film

eu iau povestea, și-mi iau și visul
îmi iau tăcerea
și durerea
păstrez în mine chipul tău
păstrez sărutul
când l-am simțit pe pieptul meu
îmi păstrez versul,
era doar pentru tine,
dar nu l-ai înțeles, îl iau cu mine

tu ia-ți uitarea
și nepăsarea
le poți păstra ușor
le uiți pe toate
ce-ți trec prin dormitor
îți las aroma mea
pe pielea înfierbântată
aș vrea să te însoțească
la fiecare întâlnire cu o altă fată

și îți mai las ceva
pentru ca sunt o doamnă
amprenta amintirii mele
în ultimul sărut
pe care ți l-am pus în palmă
și ultima dorință pe care am pictat-o
într-un banal tablou: o barcă goală!

Pictându-te

Ma tot gândesc în ce culori să-ți pictez chipul...
O sa te pictez în toate culorile pe care sufletul tău le poate intui

Karma

E straniu să trăiești
doar într-o viață
Destine uimitoare
Cu personaje ce par ireale,
Din alte vieți desprinse
Și puse-n cârca ta
De parcă ți-ar fi fost
Cioplite în destin din fragedă pruncie
De către ursitoare

Îți pare incredibil
Dar roata se învârtește
Neîncetat, perpetuum
O clipă ești nimic
Atât de neînsemnat
Ca mai apoi să urci
Să devii împărat

Cândva ai fost un sclav
Gândac ce te târai
Stăpânul tău de-atunci
Te umilea în brânci
Apoi, printr-o minune
Dintr-un nimic pervers
Ai devenit stăpânul
Peste-un regat imens
Tot în această viață
Și nu-n alt univers

E straniu, e hilar, e magic, ireal
Întreaga galaxie
Ți-a complotat destinul
Ai fost pe rând:
speranta,
umilința,
micimea,
neputința
Apoi ai devenit:
puterea,
pasiunea
mărirea
năzuința

Când nu mai crezi în tine
Când nu crezi în destin
Când nu crezi în nimic
Când totu’-ți pare scrum
Doar nu capitula
Nu-ți pierde încă arma
Mai ai încă speranță
Și crede!
Crede-n Karma!

Te-aș fi vrut

Eu te-aș fi vrut în mine
Și tu m-ai vrut afară
Când dorul te cuprinde
M-ai vrea în brațe iară

Eu te-aș fi vrut flămând
De mine nesătul
Când mă vedeai plângând
Deja-ți eram destul

Și te-aș fi vrut întreg
Cu bune și cu rele
Visele mele toate
Ție-ți erau probleme

Eu te-aș fi vrut cu totul
Tu doar ocazional
Tu-mi erai idealul
Eu ți-eram doar banal

Și când în clipa-n care
Eu nu te-aș mai fi vrut
Tu m-ai fi vrut în tine
Dar nu s-a mai putut

Atât de aproape de tine

Sunt atât de aproape de tine

Chiar aici, la doi pași

Ne desparte secunda-ntâmplării

Doar pentru că

Tu o lași

Ochii de-ai vrea să-i închizi un moment

Visul să-l lași în tine să zburde

Timp decadent

S-ar preface

Din secundă-n secunde

Sunt atât de aproape

Șoaptele mele

De-ai vrea să le-auzi

Ai putea

De-ai întinde o mâna spre mine

M-ai atinge pe față

Mi-ai simti toată ființa

Cu toată iubirea din ea

Ziua 16

Dimineața mi-a început cu razele soarelui intrând neobisnuit prin draperie groasa. De unde atâta putere pe frigul asta? O sa merg sa cumpăr niște vin, e ciudat cum de am rămas fără vin tocmai când a trecut Maria pe aici. Ar trebui sa ma apuc sa-mi pun in ordine manuscrisele. Poate chiar va ieși ceva cu acest proiect. Telefonul suna strident chiar in momentul in care ies din dus, tuns, parfumat, curat. E Maria și vocea îmi rămâne înțepenită intr-un “ok. Te astept”

Peste câteva ore Maria intra din nou pe ușa casei mele. Pentru prima oară o văd îmbrăcată sport, intr-o salopeta mulată in partea de sus și evazata către partea de jos. Croiala aceasta o face sa para și mai înaltă și ii da un aer copilăresc. Ma laud ca am cumpărat vin și o servesc imediat intr-un pahar subțirel, parca făcut special pentru degetele ei delicate. Este nerujata, complet naturală și pare atât de tânăra. Ochii ei fără rimel par niște safire, montate parca de un bijutier iscusit. Ma farmecă iremediabil Frumusețea ei și ma trezesc mărturisindu-i asta cu glas tare.

- ești neobișnuit de frumoasa așa și nu cred ca as putea vreodată in viața aceasta sa nu mai fiu îndrăgostit de privirea ta tulburătoare.

Maria nu pare surprinsă, dar mi se pare puțin nefiresc sa roșească.

- ți-am citit romanul. Ai o singura religie in sufletul tău, religia iubirii. N-as fi crezut ca poți ascunde atâta sensibilitate. Orice femeie te-ar putea iubi citindu-te, deși, așa dezinteresat de tine cum te porți, nu as da doi bani pe scriitorul Doru Vișironeanu. Știi care este paradoxul tău? Ca legea hazardului tău este chiar premeditarea universului a întâmplării. Da, nimic nu este întâmplător!

Tremurând ca după o baie in blocuri de gheata o strâng in brațe și îmi înfig nasul in parul ei. Este atât de mătăsos și miroase atât de bine, încât îmi dau lacrimile. Ceea ce a urmat ar fi dezonorant pentru ea sa povestesc. 

Când a plecat, a smuls din mine o parte din suflet.

Stau de câteva ore întins pe patul pe care m-am iubit cu Maria, cu ochii pironiti in tavanul prăfuit și ma gândesc la Frosi.

La naiba, viața asta chiar e surprinzătoare. Când ai senzația ca totul e pierdut și mort, ceva in tine învie și îți da putere sa te ridici. 

Credința mea este iubirea, Frosi! Si chiar asa, nimic nu-i intamplator, frumoasa Maria!

O barcă

O barcă singură pe val 

Și fără vâsle și fără marinar 

Plutea-n derivă în aval 

Pierdută, fără de vreun mal 

Vântul puternic îi schimbă zarea 

Și valul albastru îi răstoarnă chemarea 

O barcă singură pe val

Nicicând nu va ajunge la vreun mal