Karma

E straniu să trăiești
doar într-o viață
Destine uimitoare
Cu personaje ce par ireale,
Din alte vieți desprinse
Și puse-n cârca ta
De parcă ți-ar fi fost
Cioplite în destin din fragedă pruncie
De către ursitoare

Îți pare incredibil
Dar roata se învârtește
Neîncetat, perpetuum
O clipă ești nimic
Atât de neînsemnat
Ca mai apoi să urci
Să devii împărat

Cândva ai fost un sclav
Gândac ce te târai
Stăpânul tău de-atunci
Te umilea în brânci
Apoi, printr-o minune
Dintr-un nimic pervers
Ai devenit stăpânul
Peste-un regat imens
Tot în această viață
Și nu-n alt univers

E straniu, e hilar, e magic, ireal
Întreaga galaxie
Ți-a complotat destinul
Ai fost pe rând:
speranta,
umilința,
micimea,
neputința
Apoi ai devenit:
puterea,
pasiunea
mărirea
năzuința

Când nu mai crezi în tine
Când nu crezi în destin
Când nu crezi în nimic
Când totu’-ți pare scrum
Doar nu capitula
Nu-ți pierde încă arma
Mai ai încă speranță
Și crede!
Crede-n Karma!