Androgin

Știi câte amintiri avem noi împreună?
De-acum un secol, de-acum un univers
Și una mai recentă
De-acum abia o lună...
Și știi cam câte întâmplări încă ne leagă?
Un film, o poezie,
O carte ce-o scrisesem
Aproape-o noapte-ntreagă!

Mai știi câte cuvinte noi ne-am povestit
Și câte îmbrățișări apoi ne-am potrivit?
Mai știi câte idei și câte melodii
Ne-am făcut noi doi
Chiar în seara în care
Dansam în ploaie goi?

Îți amintești de mine?
Eram așa spontani
Tu măsurai un veac
Eu aveam câțiva ani
Și totuși universul ne-a întâlnit un ceas
În care timpul nostru
S-a stat și s-a rămas

S-apoi știința asta cea cu măsuri exacte
Răstoarnă rațiunea, naște idei deșarte
Ne-nvăță timpu’ acesta, atât de inexact
Cu orele stupide și cu destin abstract
Nu voi să știu de dânsul,
Nu vreau să învăț cuantic
Nu vreau măsurători
Ce ne despart dramatic 

Știi câte amintiri avem noi împreună?
Un univers întreg
Și-o aură comună!

Numele meu

Numele meu în mintea ta
în orice clipă, în orice sentiment
în toate nopțile în care nu sunt lângă tine
în toate zilele în care ești singur
Numele meu, ca un tatuaj
Pe suflet
Ca un impuls electric în nervi
Ca un spasm
Ca o convulsie 

Numele meu în mintea ta

Ca un blestem, ca o otravă 

Ca un nemilos destin

Numele meu...

Nu te va părăsi niciodată!

Mirosul tău

Adulmec mirosul tău închis sub perna mea...
Palma-mi se-mbată
Diafan
într-un sărut ce ne-ar fi putut fi începutul...

Stelele se ascund leneșe
în visul ce l-am fi putut visa împreuna 

Cerul, 
întinsul lui
Niciodată nu-ți dă certitudini,
Ci doar năzuințe

Nu-mi lua privilegiul
De-a te gusta languros
în mângâieri imaginare 

Redă-mi nebunia
Ce m-ar fi putut face să te iubesc...

Ți-ai lăsat sufletul la mine

Ți-ai lăsat sufletul la mine
Cu tot ce-aveai mai sfânt în tine
Cu bunătate, cu iubire,
Cu vise, cu speranțe și cu fericire 

Mi l-ai lăsat și ai plecat în lume
După femei străine, decât mine mai bune
Mi-ai zis: ai tu grija de el,
Mie îmi este greu!
Și ai fugit!
Cu inima te-am petrecut un pic
Apoi eu m-am oprit.

Ți-am privit sufletul
Era așa frumos,
Dar straniu, întors pe dos.
M-am necăjit, m-am întristat
Ți-ai trădat sufletul și ai plecat. 

L-am luat în palme și l-am mângâiat
Ce trist și ce frumos era
Tu suflete, de ce-ai ales așa? 

Eu te-am strigat să vii-napoi
"Nu pot avea grija de voi
De sufletul tău nici atât!"
Era frumos, dar ce păcat
Că ți l-ai cam pierdut...

La mine-n suflet

La mine-n suflet e culoare
Sunt munți, sunt ape, sunt oceane
Sunt flori sublime și mult soare

La mine-n suflet este poezie
Sunt rime albe, sunt cuvinte,
Metafore, hiperbole, e-o feerie

La mine-n suflet e natură
E rouă, -i cer, e apă multă,
Pământ și iarbă, e șii zăpadă
e și brumă

La mine-n suflet e căldură
Este iubire si candoare
Este iertare, e împăcare
E adevăr și provocare
E fericire, e splendoare 

La mine-n suflet e lumină

la mine-n suflet este bine 

Cum e la tine?

Nu te voi căuta

Nu te voi căuta în vise

Căci visele se pierd în zori

Și nici în stelele nestinse

Căci ziua stau ascunse-n nori

Și nu voi bate drumuri multe

Să te găsesc neobosit

Eu voi alege căi mai scurte

Așa e mult mai potrivit

Și nu te voi citi-n romane

Nu vei fi prințul mult visat

Nu te voi scrie în poeme

Ca pe-un flăcău neînfricat

Nicicum nu voi voi să caut

Să-ți clădesc ție fericirea

Pentru că vocea ta mă-ndeamnă

Să caut-n mine nemurirea

Nu te voi căuta departe

Picioarele nu vor s-asculte

Tu ești atât, atât de-aproape

În șoapte adânci și-n vorbe mute

Ești chiar aici, printr-o minune

Făr' să te caut te-am găsit

Îți privesc ochii cu uimire

Într-o suflare ne-am unit

Nu te voi căuta niciunde

În niciun loc și-n niciun timp

Căci tu esti chiar aici, în mine

În inima și-n univers într-un răstimp...

Atemporal

Când timpul nu mai există
Spiritul te găsește pretutindeni!
Prin ce miracol
Te pot simți omniprezent
În infinitul timpului fără numărătoare...?!

Solitudine

Îndepărtate universuri

Crede ființa ta că te păzesc

Naivo , tu splendoareo,

Celulă neînsemnată,

Aș vrea să pot, dar nu pot

Ideea ta profundă

Să ți-o împărtășesc ...

Un singur univers a fost creat în timpuri

O singură ființă

Și-a pus la tine gărzi

Te-ncrede-n ea, e sfântă

În nimic altceva

Vreodat' să nu mai crezi

Ești unică celulă

În sfântul infinit

Și-o singură fărâmă

Îți este existența

Trăiește-ți clipa scurtă

Și-n ea să-ți pui speranță

Singura certitude

Îți este propria viață 

Despărțire

Te rog să iei loc,
aici lângă mine
îți promit că durează puțin,
un alt timp de mâine

vreau să împărțim tot
clipe, plimbări, șoapte, atingeri,
povești, întâmplări, reproșuri, constrângeri
poezia ce-a fost pentru mine,
mi-e de-acum foarte clar,
pentru tine-a fost doar un calvar

prin urmare acum împărțim
tot ce-am avut împreună
apoi ne despărțim
eu voi pleca în față, pe alt drum
tu vei rămâne-n spate,
în cu totul alt film

eu iau povestea, și-mi iau și visul
îmi iau tăcerea
și durerea
păstrez în mine chipul tău
păstrez sărutul
când l-am simțit pe pieptul meu
îmi păstrez versul,
era doar pentru tine,
dar nu l-ai înțeles, îl iau cu mine

tu ia-ți uitarea
și nepăsarea
le poți păstra ușor
le uiți pe toate
ce-ți trec prin dormitor
îți las aroma mea
pe pielea înfierbântată
aș vrea să te însoțească
la fiecare întâlnire cu o altă fată

și îți mai las ceva
pentru ca sunt o doamnă
amprenta amintirii mele
în ultimul sărut
pe care ți l-am pus în palmă
și ultima dorință pe care am pictat-o
într-un banal tablou: o barcă goală!

Pictându-te

Ma tot gândesc în ce culori să-ți pictez chipul...
O sa te pictez în toate culorile pe care sufletul tău le poate intui