Am căutat-o pe Eufrosina câteva zile la rând. Aveam o euforie nemarginita in drumul spre ea și ma întorceam acasă cu un gust amar in gura și stare incerta de greață. O simteam trista, dar mi-o închipuiam moale și abandonată in brațele mele.
Am regăsit-o total neașteptat, tocmai atunci când îmi propusesem sa fie ultima încercare, plângând pe treptele de la intrarea editurii și casei ei. M-a cuprins o teama sora cu sevrajul meu de după fiecare beție.
Mi-a fost teama s-o ating, dar m-am pus langa ea și am tăcut. După mult timp s-a oprit puțin din plâns.
- Ti-e frica de moarte?
Nu m-a surprins întrebarea, poate era fireasca pentru ea, dar pe mine moartea nu ma putea speria.
- Nu, am răspuns trist, bolnav in suflet de suferința ei pe care n-o știam.
- Cum așa?
- Poți controla valurile marii agitate când înoți? Poți controla vântul, ploaia? Poți controla un fulger? Toate acestea exista, știi ca pot veni oricând, dar nu le poți preveni.
- Dar te poți feri din calea lor...
- Oarecum. Dar chiar și așa, nu le poți opri. De ce sa trăim cu groaza unui eveniment implacabil? Mai bine îl punem bine intr-un colț de suflet și-l așteptam senini și-l vom îmbrățișa cu dragoste când va veni. Poate moartea e chiar salvarea noastră.
Frosi nu se uita la mine. Printre suspine și lacrimi am descifrat un soi de zâmbet și o ironie șoptită “cum le știi tu pe toate...!”
Începu brusc sa picure. Apoi ploaia se înteți. Ploua cu soare și speranta mi-era ca dacă va apărea un curcubeu, o va înveseli. As fi vrut s-o întreb ceva. Frosi plângea fără zgomot și-i simteam durerea ca o otrava intrând in vene.
- nu poți controla moartea, i-am soptit. Ce rost are sa te temi de ea? Când vei muri, se va întâmpla in cel mai neașteptat mod la care te-ai fi putut gândi vreodată. Dacă ți-e teama, crezi c-o vei împiedica sa vina? Suntem praf, praf in bătaia vântului, orice adiere ne poate dispersa.
- Tata se temea...
- Eusebiu? Eusebiu a murit?
S-a lăsat o liniște copleșitoare. Nu știam s-o consolez pe Frosi. Nu știam ce sa-i spun. La naiba, sunt momente când nici cuvintele nu mai au putere sa salveze ceva, oricât de poet te-ai crede si oricât de înțelept ai fi...
