Magnolii

 La gât mi-au înflorit

din dor de tine

magnolii,

primăveri

și zâmbete senine!

Ziua de joi

 

Era o zi de joi

Și eram doi

Tu îndrăgostit

Și cerul însorit

Si fața mea

Tăcea în palma ta

Iar gura, gura ta, plângea

Plângea printre cuvinte

Plăpânde si timide

Iar ochii se priveau

Cu sufletul

Era o zi de joi

Eram doar noi

In universu-ntreg

Noi ne iubeam complet

Și era joi

Și-ntâi eram doar doi

La cap de lume

Ce crezi ca vei găsi la cap de lume?

Averi sau limuzine,

Vedete dezbrăcate

Cu aur burdușite vitrine ori numai manechine?

Haine cu diamante,

Cărări întortocheate,

Artiste deșucheate?

 

Ei bine nu, nu vei găsi nimic

Acolo-i doar sfârșit

Tu vei fi singur, dezbrăcat

Iar drumul tău nu va avea de-acum

nici coadă și nici cap

Nu vei păși, doar vei privi

Nici nu vei ști de unde vii.

 

La cap de lume e nimic

Și este tot

E nimeni, e pustiu și ești doar tu

Cu tot ce ai în tine, 

dar cu nimic din ceea ce-ai acum pe lăngă tine

 

La cap de lume te vei întreba

“Sunt încă viu?”

Căci nu vei ști de mai poți încă respira

Sau doar visezi.

 

Dar de-ți vei recunoaște D-zeul

Totul va învia dintr-un pustiu

Și poate nu va fi tocmai târziu...

Fata din carte

Sunt fata fără nume

tu cauți fete cu renume

nu te opri aici, mergi mai departe

nu-mi poți zări privirea,

dar ai voie să mă privești din spate

 

Sunt fata fără chip,

Fără inserții și fără vreun tertip,

Tu cauți păpuși humanoide

Cu buze de plastic și vorbe perfide

Nu-mi poți ghici gândirea

Dar crede-mă, nu-mi vei uita privirea

De-o vei intâlni...

 

Sunt fata banală

Fără straie de firma, aur sau beteală

Am doar puțin mai multă școală

și încalc protocolul

pe care-l ai cu fetele ce-ți încântă orgoliul

 

Așa că te invit să stai deoparte

Eu sunt fata aceea

Pe care-o poți cunoaște dintr-o carte

Haiku pentru tine

 Tu 

Ca un cuvânt nerostit 

Iubind 

Subliniind 

Acest aspect 

Prin gesturi 

Tu

Infinitul adorației subtile

Poezie

 

Aș sta pe-un pat de fân

Tu să îmi cânți

eu să îți spun

Ce bine-mi e la pieptul tău 

 

Să mă încânți

Să mă descânți

Atingerea să-ți fie precum o melodie

Și eu sa îți fiu goală

Pe piept o poezie

Pe mare

 

M-aș muta cu tine pe mare

Pe o barcă mare

Fără vâsle

Doar noi doi cu vise 

 

Să plutim în derivă

Și să ne fie frică

De valurile care

Ne-ar arunca în mare

De n-am mai sta îmbrățișați 

 

Și-așa încătușați

Să eșuăm pe-un mal

Direct din val

Iar în aval

Să ne oprim

Să ne privim

Pe insulă să ne-odihnim

Tihniti, prea puțin obosiți

Să ne iubim 

 

Ce frumos ar fi

Dacă ne-am privi

Și-am deveni

Unul pentru altul

Mare 

 

M-as muta cu tine pe mare

Într-o barcă mare

Fără vâsle

Doar noi cu multe vise

Amintiri

Îmi amintesc de tine
Mergeai spre infinit
Când te-am strigat în drumu-ți
Și te-ai oprit

- Aici erai? Te caut de un timp
Credeam că ochii tăi
Nu-i mai pot întâlni
Decât în nesfârșit

- Aici eram, te așteptam și eu
Credeam că nu mai treci,
Ca trupul tău
S-a stins în asfințit

S-au întâlnit pe un pământ
Între un cer si-un răsărit
Și s-au iubit
Dar mai frumos decât povestea lor
Este un incredibil lucru:
Că ei și-au amintit!

Tot ceea ce rămâne
Din totul ce-l trăim
Este minunea vieții,
Faptul că ne-amintim!

Dincolo de pământ

 

Cum as putea sa te impresionez?

Ce sa-ți spun ca sa te uimesc? 

Ce sa-ți arat ca sa te copleșesc? 

Ai cunoscut tot felul de oameni 

Ai călătorit peste tot in lume 

Te-au iubit femei fantastice 

Nimic nu te mai poate surprinde 

Însă...

Nu ai cunoscut încă 

Fiorul ce ți-l dau buricele degetelor arzânde

Plimbându-se lent pe toți centimetri de epiderma neatinsa, 

Căci nici nu știai ca trupul tău are atâta întindere  

N-ai ascultat încă un poem intr-o limba neînțeleasă pe pământ 

Nu ai pătruns încă privirea adâncita a unei Thilozhete

N-ai călătorit prin lumea neumblata a tărâmurilor praphohiryce 

nu știi toate aceasta?! 

Când crezi ca nimic nu te mai poate surprinde 

Cauta o iuziana

Și abandonează-te intru iubirea ei! 

Planeta Prempht

 

Intr-o constelatie alcatuita din 12 planete si doi sori gemeni orbiteza planeta Prempht, o planeta micuta, cam jumatate din suprafata pamantului. Anul pe acest pamant dureaza 280 de zile. Planeta este stancoasa si nisipoasa in mare parte, are o culoare portocalie, iar vanturile puternice si furtunile de nisip sunt frecvente. Are forma ovoida, cu polii E si V alungiti. Exista pe intreaga sa suprafata cateva oaze de apa puternic roz inconjurata de copaci inalti, vesnic negri. Cei doi sori Osoro si Novoro apun si rasar in acelasi timp, in emisferele est si vest. Cateva ore, aproximativ 5-6 este intuneric pe aceasta planeta.  Planeta este bogata in diamante, deci n-am gresi prea mult daca am denumi-o planeta Diamond. 

Totul este foarte alungit aici, din cauza gravitatiei scazute. Daca ar fi mai mare gravitatia, viata nu ar fi posibila pe acest pamant. Populatia nu este numeroasa, spiritul ei razboinic a facut sa se autodistruga in timp. Este impartita in doua categorii sociale, discrepante din punct de vedere social, spititual si tehnologic. Masa mare de populatie este cea saraca si nu depaseste cu mult 100.000 de locuitori. Premthitii sunt inalti, in medie 3.5 m, dar inaltimea lor este intre 3 si 4 m. Un copil la nastere are deja spre 2 m. Au aspect umanoid si se hranesc cu plante neprelucrate termic. Stiu sa scrie si sa citeasca, nu au scoli, fiecare copil este educat si invatat de catre parinti. Un tata poate avea mai multi copii cu mai multe mamici, dar e responsabil de educatia fiecaruia in parte. Mamicile nasc maximum un pui, dupa o perioada de gestatie de 12 luni. Educatia se face inca din uterul mamei prin vibratii joase si telepatie, astfel ca atunci cand se naste, copilul stie deja sa vorbeasca propozitii simple si recunoaste scrisul. Aceasta categorie de umanoizi sunt evoluati spiritual, sunt foarte pasnici si supusi, traiesc in armonie si orice abatere de la reguli este pedepsita prin izolare. Izolarea  este foarte dur perceputa de catre comunitate, intrucat ei sunt dependenti sufleteste unul de altul, sunt legati invizibil prin sfori energetice. Femeile poarta straie, un fel de rochii rosii sau portocalii. Barbatii poarta incaltari facute din plante si diverse podoabe la gat. Anatomia: nu au urechi, intrucat toata pielea lor este presarata de receptori ai tuturor sunetelor joase sau inalte. De asemenea, le lipseste si nasul. Respiratia se face tot prin piele, deoarece aerul este plin de particule de nisip sau pietricele mici, unele particule fiind foarte taiaose. Evolutia lor in timp a dus la atrofierea tuturor orificiilor de pe corp, pentru ca particulele din atmosfera le creau leziuni si puteau muri din infectii. Ochii sunt mici, cu pupila neagra complet, fara iris, adaptata luminii puternice a zilei. Cred intr-un D-zeu, creatorul absolut, o energie infinita de culoare portocalie care ii conditioneaza sa duca o viata in armonie, pace, intelegere si permisivitate. Nu au temple sau biserici, au un fel de troite, la care merg sa-si verse supararile, sa ceara sfaturi, ori sa se relaxeze. Nu cunosc sentimente de ura, de invidie, de gelozie, dar pot percepe teama si supunerea, care fac parte din caracteristica lor cea mai puternica. Daca ar veni o fiinta din afara planetei lor si i-ar lua scalvi, nu s-ar impotrivi si ar considera o binecuvantare care i-ar ajuta sa se mentina la un nivel spiritual superior. De aceea sunt foarte saritori, se ajuta intre ei si este onorant sa li solicite un ajutor, oricat de mic. Nu cunosc focul, nici nu au nevoie de el, nu cunosc nimic similar cu tehnologia noastra. Au capacitati diferite de oameni, cum ar fi extraperceptia, telepatia, cufundarea (capacitatea de a intra intr-un somn profund, un fel de coma, care ii ajuta sa se vindece de boli, sa-si linisteasca anxietatea, sa gaseasca raspunsuri la probleme care ii macina). Casele lor sunt construite din plante, au ferestre verticale foarte lungi si inguste (goluri lasate in pereti), cu 2-3-4 niveluri, in functie de familie. la fiecare etaj locuieste un singur membru, practic etajul este o camera de 4x4 in care doarme direct pe pardoseala un singur individ. acolo unde sunt mame cu copii, camera mamei si a copilul e la parter si are 5x5m. nu au scari, pur si simplu urca la etajele superioare prin catarare. somnul lor este de 3-4 ore din totalul zile de 35 de ore pamantene. traiesc 3-400 ani de-ai lor, timp in care rolul fiecaruia este sa ajunga la un nivel spiritual superior. Moartea survine in momentul in care comunitatea considera ca individul a ajuns la un nivel suficient. Cei care poseda o extrasenzorialitate mai dezvoltata, mor mai devreme, adica ajung la nivelul optim mai devreme. Moartea consta in retragere si cufundare in care raman voluntar pana ce corpul este invadat de plante. Din cauza atmosferei vitrege (seceta, vanturi dure), plantele sunt rare si isi gasesc f greu resursele sa se inmulteasca. De aceea cand un individ se retrage in cufundare pentru a-si stopa viata, este o oportunitate pt plante ca sa-l cuprinda, sa-l invaluie si sa se inmulteasca. Aceste plante sunt mai departe sursa de hrana pentru restul comunitatii. 

Din cauza lipsei apei si aproape fiind in imposibilitatea de a se hidrata corespunzator, premthitii au gasit o metoda barbara de supravietuire, de care sunt foarte tristi. Isi ucid niste animale (un soi de elefanti) si le strang sangele in niste bazine imense. Sangele este pastrat acolo in forma lichida cu ajutorul unor prafuri naturale, din plante. Fiecare individ are voie sa bea sange de acolo cand se simte complet dezhidratat si simte ca nu mai are forta. Intodeauana este ales cel mai mare animal pentru sacrfiicare, pt ca se presupune ca are cea mai mare cantitate de sange,. De regula acesta este si cel mai batran. Dupa sacrificare, care se face sub forma unui spectacol, comunitatea tine un soi de doliu (nu mananca, nu bea, nu se bucura de nimic) in semn de durere pentru uciderea animalului si in scopul de a fi iertati de asemenea atrocitate. Unii indivizi aleg "cufundarea finala" din cauza durerii sufletesti provocate de aceasta practica.

arhitectura celor saraci (material: plante cusute)

litere: Prempht

La pol opus sunt Premthitii bogati. Ei cunosc o tehnologie avansata, nu depasesc 30-40.000 de indivizi, locuiesc in oazele cu plante si apa (care sunt cateva pe toata planeta)  in niste constructii uriase, asemantoare templelor asiatice, cu acoperisuri in mai multe straturi, portocalii, cu cornisele cu varfurile intoarse catre cer. Sunt asupritori si isi racoleaza deseori scalvi din randul celor saraci. Detin masinarii zburatoare (nave cosmice), iar pe pamant se deplaseaza cu masinarii cu roti magnetice. Reteaua din sine magnetice este intinsa peste tot pe planeta si toate duc catre minele de unde se eaxtrag diamante. Prin tehnologia foarte avansata pe care o detin, folosesc diamante in toate formele lui la fabricarea templelor (caselor), a masinariilor, ca sursa de energie si mai mult de atat, printr-o tehnica necunoscuta transforma diamantele in forma lichida sau gazoasa, pentru a le folosi in industria farmaceutica. Ei nu folosesc "cufundarea" ca forma de vindecare, o considera inapoiata. De aceea traiesc peste 600 de ani si mor doar din accidente sau boli (infectii provocate de particulele din aer). Sunt carnivori, cresc animale pentru hrana si nu cunosc compasiune pentru acestea. Cu toate acestea, nu ucid decat pentru hrana, nu au bucurie de a vana fara scop. Desi nu cred in nicio forta divina, au compasiune pentru societatea saraca de pe planeta, ii respecta si ii folosesc ca sclavi fara sa-i plateasca doar in momentele in care masinariile sunt defecte ori nu fac fata.  Unii mai generosi isi rasplatesc sclavii cu recipeinte cu sange pentru familie. Folosesc acelasi scris si aceeasi limba, insa capacitatea lor de telepatie este mai redusa, uneori inexistenta la unii pe tot parcursul vietii. 

Inexplicabil, am intalnit aici un pamantean care mi-a marturisit ca nu stie cum a ajuns acolo si ca este al 10-lea nascut din ziua accidentului nuclear de la Cernobil. El mi-a fost ghidul in explorarea acestei planete.