Lectura

Sa te gândești la mine

Ca la o carte

Cu file învechite

Coperți cartonate

Și întâmplări demodate

Sa ma citești

Ca pe-un roman de-ale lui Zola

Cu povesti de iubire imposibila

Cu personaje princiare

Sa ma ții cu grija in palme

Și sa ma citești din picioare

Iar seara, obosit, sa ma visezi

Ca pe-o zâna din povesti

Sa speri ca ma poți răpi de la zmeu

Sa visezi ca te lupți cu balauri

Pentru mine

Iar dimineața sa ma găsești

In pat, tot langa tine

Apoi iar sa ma citești

Din privire, din gesturi, din atingeri

Sa afli tot despre mine, doar saruntandu-ma

Somnoros sa ma privești

Sa ma scoți din cărțile de povesti

Și neîncetat

Sa ma citești / sa ma gândești / sa ma iubești

Așa mi-e cel mai bine

Când te gândești la mine

Sufletul meu

 

Sufletul meu e-o bufniță

Cu ochii mari, pătrunzători

Sălbatică și nesupusă

Ucigând noaptea rozători

Iar visul meu e-o pasăre

Cu pene dese, colorate

Cu zboruri lungi, întortocheate

In zări îndepărtate

Sufletul mi-e copil rebel

Cu par în vânt și ochi de miel

El zburda în ceruri crâmpeie

Iar graiul lui e păpădie

Visele toate-mi zboară-n ceruri

Cu aripi albe, tot în stoluri

E greu să le urmez pe toate

Sunt magice și-încrucișate

Magnolii

 La gât mi-au înflorit

din dor de tine

magnolii,

primăveri

și zâmbete senine!

Ziua de joi

 

Era o zi de joi

Și eram doi

Tu îndrăgostit

Și cerul însorit

Si fața mea

Tăcea în palma ta

Iar gura, gura ta, plângea

Plângea printre cuvinte

Plăpânde si timide

Iar ochii se priveau

Cu sufletul

Era o zi de joi

Eram doar noi

In universu-ntreg

Noi ne iubeam complet

Și era joi

Și-ntâi eram doar doi

La cap de lume

Ce crezi ca vei găsi la cap de lume?

Averi sau limuzine,

Vedete dezbrăcate

Cu aur burdușite vitrine ori numai manechine?

Haine cu diamante,

Cărări întortocheate,

Artiste deșucheate?

 

Ei bine nu, nu vei găsi nimic

Acolo-i doar sfârșit

Tu vei fi singur, dezbrăcat

Iar drumul tău nu va avea de-acum

nici coadă și nici cap

Nu vei păși, doar vei privi

Nici nu vei ști de unde vii.

 

La cap de lume e nimic

Și este tot

E nimeni, e pustiu și ești doar tu

Cu tot ce ai în tine, 

dar cu nimic din ceea ce-ai acum pe lăngă tine

 

La cap de lume te vei întreba

“Sunt încă viu?”

Căci nu vei ști de mai poți încă respira

Sau doar visezi.

 

Dar de-ți vei recunoaște D-zeul

Totul va învia dintr-un pustiu

Și poate nu va fi tocmai târziu...

Fata din carte

Sunt fata fără nume

tu cauți fete cu renume

nu te opri aici, mergi mai departe

nu-mi poți zări privirea,

dar ai voie să mă privești din spate

 

Sunt fata fără chip,

Fără inserții și fără vreun tertip,

Tu cauți păpuși humanoide

Cu buze de plastic și vorbe perfide

Nu-mi poți ghici gândirea

Dar crede-mă, nu-mi vei uita privirea

De-o vei intâlni...

 

Sunt fata banală

Fără straie de firma, aur sau beteală

Am doar puțin mai multă școală

și încalc protocolul

pe care-l ai cu fetele ce-ți încântă orgoliul

 

Așa că te invit să stai deoparte

Eu sunt fata aceea

Pe care-o poți cunoaște dintr-o carte

Haiku pentru tine

 Tu 

Ca un cuvânt nerostit 

Iubind 

Subliniind 

Acest aspect 

Prin gesturi 

Tu

Infinitul adorației subtile

Poezie

 

Aș sta pe-un pat de fân

Tu să îmi cânți

eu să îți spun

Ce bine-mi e la pieptul tău 

 

Să mă încânți

Să mă descânți

Atingerea să-ți fie precum o melodie

Și eu sa îți fiu goală

Pe piept o poezie

Pe mare

 

M-aș muta cu tine pe mare

Pe o barcă mare

Fără vâsle

Doar noi doi cu vise 

 

Să plutim în derivă

Și să ne fie frică

De valurile care

Ne-ar arunca în mare

De n-am mai sta îmbrățișați 

 

Și-așa încătușați

Să eșuăm pe-un mal

Direct din val

Iar în aval

Să ne oprim

Să ne privim

Pe insulă să ne-odihnim

Tihniti, prea puțin obosiți

Să ne iubim 

 

Ce frumos ar fi

Dacă ne-am privi

Și-am deveni

Unul pentru altul

Mare 

 

M-as muta cu tine pe mare

Într-o barcă mare

Fără vâsle

Doar noi cu multe vise

Amintiri

Îmi amintesc de tine
Mergeai spre infinit
Când te-am strigat în drumu-ți
Și te-ai oprit

- Aici erai? Te caut de un timp
Credeam că ochii tăi
Nu-i mai pot întâlni
Decât în nesfârșit

- Aici eram, te așteptam și eu
Credeam că nu mai treci,
Ca trupul tău
S-a stins în asfințit

S-au întâlnit pe un pământ
Între un cer si-un răsărit
Și s-au iubit
Dar mai frumos decât povestea lor
Este un incredibil lucru:
Că ei și-au amintit!

Tot ceea ce rămâne
Din totul ce-l trăim
Este minunea vieții,
Faptul că ne-amintim!