Copile blond cu ochi ca marea

din două stele lucitoare
strivit-am-n tălpi o pulbere
cu-o lingură mare de miere
ţi-am modelat un par din ele

pielea ţi-am uns-o cu mult lapte
proaspăt şi cald de la zeiţe
şi-un zâmbet larg şi dragălaş
ţi l-am pictat sub nas

doua mărgele din smarald
în ochii tăi am picurat
şi unghiuţele finuţe
doar din sidef ţi le-am sculptat

copilul meu cu ochi ca marea
din mine eu te-am plămădit
în ochii tăi închis-am zarea
din care eu te-am construit



La multi ani iubitului meu fiu care azi, 31 martie 2014 implineşte 4 anisori!

Un nimic

Am naufragiat pe-o insulă pustie
Nu are viaţă, zbor sau feerie,
Nu are cer, nici mare, nici mers şi nici opriri
Nici vise, nici speranțe, nici dor şi nici iubiri

E chiar nimic şi nu-nţeleg cum pașii mei m-au dus
Spre cel mai crud şi-ndepărtat apus
Şi cum de nu au nimerit
O insulă cu viaţă şi cu-un răsărit

Şi zilele îmi trec fără să simt ceva
Dar sper c-această insulă va reînvia cândva
Speranța mea e însă un pas atât de mic
Spre scopul de-a da viaţă şi iubire la nimic

O clipă

mi-e lângă tine clipa
şi pleoapa mea-ţi clipeşte
pe mâna-ţi-mi stă aripa
zvâcnind, parcă-ţi citeşte
din cartea ce-mpreună am scris-o la-nceput
cât a trecut de-atunci? mult tare a trecut!

dar viaţa mea prezentă
traieşte în trecutul
ce l-am făcut cu tine, atunci pe cand "demult"-ul
era încă aproape
prin clipe şi prin şoapte
te ţin încă în mine, chiar de îmi eşti departe

în zborul meu aripa
de tine se agaţă
ne zboara iarăşi clipa
rămânem însă-n viaţă
o pleaopa-mi se deschide si alta se inchide
o clipă lângă tine...dorul iar mă cuprinde





 

Un mărţişor

E frumos și necesar 
C-atunci când primești un dar
Cu drag să îl preţuieşti
Cu sufletul să-l primești

Căci persoana ce l-a dat 
Din suflet și l-a luat
Frumos ți l-a dăruit...
Mărțișor nepretuit!

Multumeşte-i cu privirea
Căci el știe că iubirea
Ce încă cu dor i-o porţi
Nu ai cum să i-o arăţi

Mulţumeşte-i c-un sărut
Aşa cum făceai demult
Căci el știe ca n-ai cum
Să-i arăţi mai mult acum

Un mărțișor, doar atât,
Deși ar fi vrut mai mult
Depărtările îl dor,
Dar ți-a dat un mărțișor

Cel mai frumos mărțișor:
Sufletul lui plin de dor!

Fără tine-n gând

Departe ești de ale mele gânduri
De parcă un întreg univers ar sta între noi
Lacrimile tale îmi par atât de străine
Ca și cum tu n-ai mai plânge pentru mine

Uneori cred că mi-ar fi dor de tine
și alteori poate m-aș zvârcoli printre amintiri
Dar acum îmi pari atât de îndepărtat
de pari că-n altă lume te-ai teleportat

Câteodată mi-ar fi chiar facil să te îmbrățișez
și cred ca da, aș putea chiar să te vizitez
Dar gândurile mele cu buna știință te-au îndepărtat
din toate colțurile sufletului meu te-am alungat

Nu-mi pare rău, nici bine, nu-i ușor, dar nici greu
Te-am izgonit din viață și din drumul meu
Poate m-aș simți bine de te-aș sti regretând
Dar nici atât nu vreau și-adorm zâmbind, fără tine în gând

Te caut

Te caut prin nămeți, prin viscole, prin cețuri
Te caut lângă mine şi înspre depărtări
Te caut prin cenușă, gânduri, stări şi visuri
Te caut pretutindeni, te caut nicăieri

Te caut printre pietre, izvoare şi pârâuri
Prin râurile care aleargă-nvolburate
Te caut printre stele, ceruri şi universuri
Te caut atât de-aproape şi atât de departe

Te caut şi-ntre oameni, ma uit în ochi străini
Aproape-i strâng de mână, le plâng de al tău dor
Te caut în ruine pline de amintiri
Te caut pe niciunde, acum şi-n viitor

112

Din piepturi ne smulgeţi ultima suflare
Cu forcepsul indiferenţei voastre
Apoi dați ţării știre c-a fost o întâmplare
Creată de condiții meteo nefaste

Ne-ați luat de lângă rude şi de lângă prieteni
Si ne-ați lăsat să-ngheţe sângele în noi
În timp ce voi dormeaţi în paturi somptuoase
În locul nostru mai bine-ați fi fost voi!

Contează omenia, curajul, dăruirea?
Pălesc în faţa lenei, minciunii şi a urii
Noi că ne-am dus...aşa ne-a fost ursirea
Dar voi rămâneţi mândri, ucigași de familii

Toţi oamenii cu suflet care ne plâng plecarea
O singur'-alinare mai au în a lor viaţă
Că noi prin moartea noastră şi către-a cer chemarea
Scăpat-am pe vecie de-a voastră ignoranţă



În memoria studentei Aurelia Ion  şi a lui Adrian Iovan

Praf

sunt praf
praf ușor și fin, ca un nisip zburând
în palmele tale mă ascund
de vânturile nemiloase
mânile tale sunt calde
ca un soare de vară

sunt praf
un pumn de pulbere strălucitoare în pieptul tău,
dar ca un nisip zburat de vânt
mă pierd în zări, m-afund în mări

Sunt praf
Un pumn de praf în ochii tăi,
dar ca un pumnal lucios și rece
îți umplu pielea de fiori
Stau ca nisipul ud pe tine
Sau ca un pumn de pulberi moi

sunt praf
sau pulberea dintr-o iubire
se-a fost o stâncă măcinată
de valul mângâierii tale

să nu-ndrăznești să sufli-acum!

Şoapte

Vorbește-mi în șoaptă
în seara aceasta stelele tac pentru noi
noaptea-și ingână ziua apusă
prin dâra absurdă din apusul violet

Să-mi taci azi
mângâierile mele nu mai suportă șoapte,
s-ar destrăma ca un domino abia atins
de le-ai rosti...

Nu, nu-mi spune nimic
Lasă-mi doar ochii tăi să mă pătrundă
În miezul senzațiilor mele
căci m-aș risipi inutil printre vorbele tale
de n-ai tăcea

Povestește-mi tăcerea ta
o pot înțelege acum
pentru că e chiar noaptea în care nu dorm
ce mă ajută să-ți cunosc neliniștea

File de roman

Stranie poveste de iubire
Tu un neîntâlnit, eu o închipuire
Tu de neatins, eu mult prea dorită
Parc-ar fi o snoavă nerostită

Nebună poveste de amor
Tu ca un preludiu, eu doar ca un zbor
Tu ca o furtună, eu ca un vulcan
Parc-ar fi desprinsă din file de roman

Ciudată poveste de făgăduință
Tu ca un coșmar, eu ca o dorință
Tu ca o speranță, eu...o deznădejde
Cine poate oare să ne mai dezlege?