vineri, 26 februarie 2016

Bunica bună


sărut aceste mâini zbârcite
și sufletul ce le urnește
peste ogoarele muncite
s
ă tragă-n plug neobosite 

îți sărut ochii tăi în lacrimi
când o vacanță se sfârșește
sclipirea lor fermecătoare
în loc mă ține, mă uimește

sărut măicuța mea bătrână
sărut și soțul tău cărunt
bunica mea, a mamei mumă
cu drag poveștile-ți ascult

mi-e dor de tine, zi de zi
demult plecat-am de la tine
și știu ca mâine nu mai vii
să-mi mai torni lapte în strechine

și îți plâng viața ta amară
că ai trăit război și boli
și n-ai aflat vremea de pace
pe care-o avem acuma noi

copii făcut-ai mulți, bunico
dar mulți muriră de la boli
căci n-ai avut, măicuță bună
atâtea doctorii ca noi

sărut a ta înverșunare
de a răzbi în viața crudă
în veșnicia ce-ți apare
sper să ai o soartă mai bună

mă uit la poza învechită
ești tu în ie, ca o zână
acum o porți tot ponosită
îți sărut fruntea, maică bună

când ai plecat din viața mea
nu am crezut că-mi va fi greu
s-o trăiesc fără tine-n ea
sărut icoana ta mereu

tot mamă ai fost pentru mine
o mamă mare înțeleaptă
apari în visul meu, bunico
căci tare-mi este dor de tine


sursa foto: http://andraciubotaru.ro/povestea-bunicii-olga/

duminică, 21 februarie 2016

Ne-a prins zăpada


ne-a prins zăpada înfloriți
cu buzele rânjind la soare 
cu aripi înmuiate-n ploaie 
și cu rărunchii dezveliți

ne-a prins așa, naivi, zburdalnici
plecând desculți prin zări străine 
și înșirând puțin obraznici 
povesti perverse, de tâlcuri pline

ne-a prins zăpada înfloriți 
cu sufletele îmbibate 
cam zăpăciți si-ndrăgostiți 
cu inimile-înmiresmate

ne-a prins așa zăpada rece 
ne-a înghețat în iarna crudă 
când gerul greu va fi să plece 
vom reînflori, să-i facem ciudă

căci suntem primăveri senine 
iubirea noastră sparge gheața 
când sufletele ne sunt pline 
cu dragoste, se naște viața 

Parfumul tău


parfumul tău mai lâncezește 
în porii mei încă-adormiți 
și izul său încă stârnește 
stranii senzații, fiori adânci 

parfumul tău rămas în perne 
șoptește-întruna despre tine 
ca despre viețuiri eterne 
dintre-acei zei fără destine 

parfumul tău îmi glăsuiește 
subtil, aproape neînțeles 
că viața mea îți aparține 
aici și-n marele-univers! 

vineri, 19 februarie 2016

Rendez-vous


am așa o senzație
ca ne-am mai întâlnit
cred c-aș avea nevoie de-o mică demonstrație
când șir de oameni trece prin fața mea pripit

ne oprim din alergătură doar pentru o clipă
și ne strângem mâna cu putere
eu și tu, doi ciudați  prin viața asta-n pripă
că ne-am iubit cândva, îmi trece o părere

ne privim în ochi fără teamă
te întreb de mă știi, mă întrebi cum mă cheamă
și dintr-o dată  am un deja-vu
că parcă mi-ai mai dat cândva un rendez-vous

joi, 18 februarie 2016

Mi-e dor


mi-e dor de tine
simplu!
mi-e dor de simplitatea ta 
o veșnicie ne tot ține 
pe mine aici
pe tine acolo 
îmbrățișați doar virtual 
certați cu clipa, 
certați cu timpul 
mi-e dor de tine 
ce banal!
mi-e dor de tipul insipid 
totu-i neutru-n jurul tău 
și pasul tău pare stupid 
când fugi pe un murdar trotuar 
spre mine
pare ireal 
căci eu te plac 
și tu mă cauți 
ca întru-un joc murdar 
cu cărți dublate 
și zaruri nepunctate 

mi-e dor 
nu pot spune mai mult 
mi-e dor și-atât! 

miercuri, 17 februarie 2016

Visează-mă!


visează-mă la noapte
așa cum m-ai simțit
plimbându-mă cu mâna
pe trupu-ți obosit
pictându-ți ochii albaștri
strălucitori și calzi
pe cerul plin de aștri
și-n marea ce te scalzi

visează-ma și ziua
așa cum m-ai văzut
strecurându-mi mâna
sub brațul tău căzut
mergând la pas cu tine
vorbind numai prostii
lipindu-mă mai bine
de umerii-ți zglobii

visează-mă la muncă
așa cum m-ai aflat
luându-mă la trântă
pentru al tău sărutat
jucându-mă în păru-ti
plângând de dor, râzând
când eu devin tu însuți...
visează-mă visând!






marți, 26 ianuarie 2016

Șapte frunze și-o păstaie


stau strivite într-o doară 
și parcă trăgând sa moară
șapte frunze și-o păstaie 
pe pământ, lâng-o copaie

nu au vlagă, n-au căldură
frigul aerul li-l fură
par a duce grea povară
să reziste pân' la vară

dar e greu, căci frigu-i mare
și le-a prins ca-ntr-o strâmtoare 
ce păcat că pentru ele 
bunicuța la andrele 
nu prea știe a croșeta 
un pled mic și o basma 

eu le-adun în mare taină
le înghesui trist sub haină
le promit că le voi pune 
chiar în sobă, pe-un tăciune 

și le pun, în sobă-i cald 
văd eu cum la mama-o scald 
dar când să mă uit mai bine 
frunzele sunt un cărbune

vineri, 22 ianuarie 2016

Magia nopții



are și noaptea farmecul ei
chiar și fără cer înstelat 
te cuprinde în mrejele tristeții 
ca într-un dans 
trezindu-ți melancolii puerile 
dar e plăcut 
uneori, jocul nopții 
te incita precum un spectacol 
cu acrobații riscante pe sârmă
alteori, te frământa neîncetat 
alintându-ți somnul 

are și întunericul magia lui
cu ochii închiși poți vedea prin el
dincolo de acest prezent 
poți asista îndeaproape 
la spectacolul stelelor apuse 
dinaintea venirii tale-n această lume 

noaptea are înțelesurile ei aparte 
își spune singura poveștile 
își poartă demnă întunecimea 
căci și ea e parte din tine 
și din universul tău 
noaptea are o magie aparte 
pe care o trăiești cu ochii închiși

Uite cum ninge



uite copile cum ninge 
cu fulgi de cristal violet
uite cum toamna se stinge 
sub omătul ce crește încet 

privește cum ninge, copilă
dansează in aer bezmetici 
se-mbină și cresc, e-o suavă idilă
pământu-nghețat și fulgii sălbatici 

priviți la cum ninge, copii năzdrăvani 
cum iarna devine spectacol și scenă
fulgii cei moi sunt actori temerari 
continuu luptând în arenă

vineri, 15 ianuarie 2016

Sunt eu



Sunt eu! 
Capricioasă, 
Plângăcioasă, 
Puțin răsfățată,
Puțin îngâmfată, 
Uneori speculantă,
alteori tolerantă,
dar sunt eu!
Mă-ndrăgesc mai mereu 
Și un mic amănunt: 
mă iubesc, căci eu sunt! 
Fii și tu, dacă vrei 
să mă ai, să mă iei...

Nu-mi cere mie să fiu perfectă
această noțiune este-o utopie.
Nu-mi cere să am de vis siluetă,
în jurul tău femei perfecte 
sunt o mie.
Nu-mi cere să renunț 
la sfântul jurământ 
Caci eu doar sunt! 
Și pentru numele lui Dumnezeu: 
sunt eu!