Frumoasă ești

 

Frumoasă ești

Ca o lumină

Aprinsă într-un stingher cotlon

Frumoasă ești ca o speranță

Și prețioasă

Precum de aur un filon

Frumoasă ești ca orhideea

Lila și movă și suavă

Frumoasă ești

Precum scânteia

Fierbinte,

Stârnită parcă dintr-o lavă

Frumoasă ești ca nemurirea

Ce zace-acuma între noi

Ca un sărut ce zămislește

În suflete fluturi și flori

Scrisoare nescrisă

 

Aș fi vrut să-ți scriu

Să încep cu “dragul meu,

Eu sunt bine...”

Să-ți mărturisesc în scrisoarea mea

Că mirosul algelor înghețate

Pe nisipul violet

Încă stăruie în porii pielii mele

Și în părul răvășit de briză

Aș fi vrut să-ți reamintesc

Prin cuvinte

Prin litere aranjate caligrafic

Pe foaia dictando

Cu cerneală mov

Apusul acela resemnat

Ce ne-a fost martorul

Ultimei nopți de atingeri

Aș fi vrut să-ți desenez

Din nou și nou

Vioara ce mi-a scrijelit sânii

Într-un nestemat poem

De iubire

Aș fi vrut să-ți cant toate acestea

Într-un singur vers

Într-o ultimă scrisoare...

Dar ți-am rătăcit adresa

Ce-ar fi trebuit trecută pe plic...

Inima mea e la tine?

Cândva am pierdut-o

Pe o alee, printr-o pădure, 

Intr-un labirint dureros 

Ori pe undeva, nu mai știu exact, 

A căzut pe jos 

Cât am plâns...

Ca o nebuna am căutat-o In jos și in sus 

Prin ceruri mărunte 

Prin gropi înfrunzite 

In ape sărate, in ape amare 

In râuri, in pietre, in stele și-n mare 

Credeam pentr-o secunda 

C-apare 

Ca intra in pieptul meu

Și bate din nou 

Dar nu era ea, 

Căzuse de neînțeles intr-un hău...

Acum te întreb 

Când stele lucesc gingaș pe cer 

Când zâmbetul ți-e un viu curcubeu 

Când sufletul meu tresaltă firesc 

Când in chipul tău 

Straniu ma regăssesc 

Când atât de ciudat imi este de bine 

Inima mea, iubite, 

Bate in tine? 

Am mâinile curate

Am mâinile curate 

In toate bataliile pe care le-am purtat 

M-am luptat cu sufletul curat 

Și cu pieptul dezgolit 

Am avut o singura arma: onestitatea

Nu încerca sa ma determini 

Sa schimb aceasta arma 

Atacându-ma cu armele tale puternice 

Nu voi ceda! 

Niciodată nu voi putea sa te înfrâng 

in acest duel,

Chiar de tu vei fi cel căzut...

Iar când tu ma vei nimici, 

Voi primi înfrângerea

Demnă și brava, 

pentru ca eu am inima nepătată

și lupt 

cu mâinile goale și curate! 

Ne-a murit regele

Pionii stau răpuși 

Pe scene pătrățită

Regina îngândurată 

Plânge tot nepăzită

Câmpul de bătălie 

Despădurit, e mut 

Tranșee-s inundate

De sânge mult prea mult 

O bătălie seacă

Într-una se tot ține 

În noi, în mine-n,-n tine...

Stupid, fără destine 

Soldații tânguiesc 

Răniți printre ruine 

Ne-a mai murit o șansă

De-a câștiga războiul 

În bătălia vieții 

Muri conducătorul 

Rămaseră doar hoții 

Dar și ei, fără-un rege 

Vor lupta doar cu morții 

Mi-am promis

 

Mi-am promis că te voi iubi

Că te voi ocroti

Că te voi sfătui

Mi-e greu să recunosc

Și mi-e greu să accept

Că toată teama ta

Este la mine-n piept

Eu însămi am nevoie de iubire

Și poate de prea multă ocrotire

Eu însămi am nevoie de sfaturi

De idei

Sufletul meu e împrăștiat acum

În mii și mii de zări

De tine am nevoie

Eu tot ce pot să spun

Doar tu poți să m-ajuți

Din nou să mă adun...

Spoială

Azi cerul e negru!
Unui mesteacăn
îi strălucește scoarța,
de la singurul bec din girația
în care este plantat

oamenii sunt și ei negri
încă respirând
din reducerile de black friday

spoială macabră a clipei...

Gând

Mintea nu poate uita ce sufletul iubește.
Cum nici sufletul nu se poate dezice de ceea ce mintea considera demn de reținut.

După nouă vieți

iubitul meu din vise înviat
îți spun acum,
probabil n-ai aflat,
aproape nouă vieți te-am așteptat

știam că vei veni
să-mi ții în palme pulsul
să îmi săruți trăirea
să-mi seci cu șoapte plânsul
să-mi strângi la pieptul tău
trupul ce-odinioară
de-atâta așteptare
nu înceta să doară

te-am așteptat cuminte
deloc îngrijorată
că poate vei veni
tot în viața cealaltă
știam că-n viața asta
negreșit vei veni
iubitul meu,
asta tu încă
n-o simți și nu o știi...

dar poate într-o zi
privind în ochii mei
simțind trăirea mea
ascultând pașii vii
vei ști și tu, ca mine
că nouă vieți trecură
cu rost
și tot ce-n urma noastră
rămase neumblat
e calea pe care
trebuie s-o urmăm
noi doi, împreunat

La mer

J'écoute la mer
et je sens toujours
l'odeur de ton tabac...