Se plimba pe strada fricoasa
Cu ochii goliți de iubire
Cerceste un ban pentru pâine
Nu pare sa știe ce-nseamna fericire
Umbla desculță, vara și iarna
E trista pe chip
E trista in suflet
O văd de la geam seara de seara
Și-mi scapă mereu câte-un scâncet
Se plimba pe strada fricoasa
Dar este atât de frumoasa
Astăzi e ziua in care eu vreau
In cale sa-i ies cu o cana de ceai
Vreau s-o întreb de unde-a venit
De ce chipul ei e atât de-împietrit
De ce umbla ea atât de sfioasa
De ce nu se vede cât e de frumoasa
Și ies tot desculță și tot dezbracata
Sa fiu deopotrivă cu fata intristata
-
te văd de o vreme cum umbli pe stradă,
atât de frumoasă,
si-asa-nnourata
As
vrea sa te-ajut, sa vii-n a mea casă
As vrea sa te invit la un ceai și la
masă
Se uita mirată și ochii-i sunt goi
Dar mâinile-i tremura lăsate și moi
Ar vrea sa refuze dar ar vrea si să vină
Să-mi intre in casa si sa-mi facă lumină
Și vine …
Imi intra in casa ca o regină
Cu talpile goale si privirea senina
Vorbeste incet, vocea-i vibreaza
Imi spune povestea ei trista de viata
Am fost candva urata
Precum o boala rara
Eu nu aveam o forma, aratam ca o sfoara
Eram si noduroasa, dar eram si intinsa,
Eram spectaculoasa, dar nu eram distinsa
Am fost pe rand urata, rea, odioasa,
Eram sinucigasa, eram prapastioasa
Eram intoleranta, eram nepasatoare
Eram neputincioasa si eram tradatoare
Nimeni nu reusea
Sa-mi ghiceasca expresia
Eram revoltatore
Mi se spunea Depresia.
Dar intr-o zi Iubirea
m-a luat la ea in chilie
m-a mangaiat duios
si mi-a suflat magie
nu m-a facut mai buna,
nu m-a facut mai dreapta
m-a facut mai duioasa
m-a facut mai frumoasa
apoi mi-a dat alta nume
mi-a dat si toleranta
si m-a numit Speranta
