După 3 ore de somn m-am trezit cu un chef nebun de-a scrie. Mi-a rămas mirosul palmelor Frosinei impregnat in obraji. Ii simt încă atingerea firava și îmi imaginez palmele ei pe tot corpul ei. Senzația aceasta nu am trăit-o niciodată atât de pregnant, fără sa fie. Ma încânta, dar ma și revolta. Începe sa-mi fie frica. Ma apuca un tremurat spasmatic. O fi de la sevraj, gândesc. Nu am mai băut de câteva zile. Îmi aprind o Țigara și incerc sa-mi mut gândurile către o noua carte. Îmi apare fantomatic numai imaginea ei. Sunt un mos ratat, fără niciun rost pe lume, nu-mi permit sa ma îndrăgostesc de un înger. Îngerii nu sunt pentru muritori. Nu am făcut nimic emblematic in viața, nimic remarcabil, nimic demn de perfecțiunea ei. Cumva trebuie sa ma opresc și sa nu dau curs acestei iubiri. Nu am ce sa-i ofer, in afara de dragoste pana la adicție. Nici măcar nu știu dacă ma place. Ar fi putut sa ma mângâie de mila, cred ca arat suficient de rău încât sa stârnesc mila. Intru la dus, ma tund, ma barbieresc, folosesc aftershave după ani de zile de când nu mi-a mai pasat cum miros. E o zi mare, este prima zi din aceasta poveste. Poate se va termina prost, așa cum s-au terminat toate poveștile din viața mea, dar azi trebuie sa știe ca ma atrage inexplicabil și aproape pedofilic. Ma simt oarecum malefic, deși sunt un om bun, așa cred despre mine. Ma uit in oglinda și zâmbesc. Hai, ca nu sunt așa urat. Dacă mi-as pune dintele acesta pe care l-am pierdut intr-o bătaie stupida pentru o femeie ușoară, as fi chiar atrăgător. Încep sa rad. Încep sa plâng. Nu am ras niciodata de infatisarea mea și mai ales nu am plâns pentru ca am ras. Pur și simplu nu m-a interesat cum ma văd alții. Nu înțeleg cum fătuca asta ma trece din depresie in fericire, din euforie in disperare. E urâta și rade zgomotos. Ah, este sublima!
Gata aranjat, cu ochii umeziți, mai arunc o privire in oglinda cea mare de pe hol. Ma opresc consternat in fata oglinzii și ma privesc cu atenție. Sunt frumos, poate, dar brusc mi se pare penibil s-o caut pe Frosi. Mai mult decât penibil, mi se pare lipsit de sens. Pot alege sa merg la ea sa-i mărturisesc pasiunea pe care am descoperit-o in mine pentru ea, ori pot alege sa rămân in casa.
Și rămân. Ma dezbrac, îmi scot o sticla de băutura din frigider, îmi aprind o Țigara și ma arunc pe canapeaua asta împuțită. Sunt un monstru. Frosi probabil ma așteaptă. Nu ma interesează câtuși de puțin dacă ar putea suferi. Aleg sa beau. Și beau. Habar nu am dacă o iubesc ori dacă o urăsc. La naiba cu iubirea. La naiba cu ura.
Beau ca un drogat pana când adorm cu gândul la ea. La naiba, Frosi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariul tău este important pentru mine!