Străini

 

Ne vom rămâne unul altuia străini 

Precum necunoscuții ce se-ntâlnesc în gară 

Ne vom uita toți acei ani sublimi 

În care ne iubeam din iarnă până-n toamnă 

 

Ne vom privi cu ură pe sub sprâncene groase  

Ne vom șopti în gând triste iluzii 

Ne vom strâmba urat în rânjet și grimase

Și ne vom injecta durere prin aluzii

Ne va fi greu, căci am crescut-împreună 

Când unul mai cădea, al doilea-îl lua de mână 

Când unul suferea, celălalt mângâia 

Ne va fi greu de-acum, unul hăis, altul cea.