Flori de iubiri fugare

Să nu pierzi florile ce mi le-ai dăruit 

Ți le-am lăsat în vaza umplută cu lacrimile mele

Sa strângi cu grijă petalele ce cad grăbit 

Pe masa ce ne-a suportat discuțiile nocturne 

Și tot polenul ce galben îți va plânge 

Să îl aduni ușor cu dosul palmei tale 

Să nu-l arunci, păstrează-l, că-n el strânge 

Marturisiri și șoapte-ale dragostei fugare

Și când frunzele arse și ele îți vor plânge 

Privește-le tăcut, căci ele cânta-n jale 

Acel moment în care iubirea laș îți fuge 

Ai grija de-aste flori frumos mirositoare 

Să n-arunci flori născute de-atâta încântare 

Căci chiar din clipa asta ele au amuțit 

Ele îți reprezintă inspirata schimbare 

De-a vrea să dăruiești, nu doar de-a fi primit