marți, 11 ianuarie 2011

dimineti de iarna


De fiecare data cand plec de la birou
dimineata, la 7, cand intunericul inca mai doarme,
mirosul de iarna amestecat cu fumul de la tevile de esapament
imi aminteste cum...

plecam la patru dimineata din autogara orasului meu
si la sapte poposeam in singura cafenea deschisa din Gara de Nord
sorbeam somnoroasa licoarea fierbinte
iar aerul rece mirosind a Bucuresti imi amintea de...

zilele friguroase din iernile petrecute la bunici
in care ieseam desculta in zapada
si stateam cu gura deschisa sa ma ninga pe fata
mirosul acela de fum de lemne imi amintea de...

dealul acoperit cu zapada chiar de langa cartierul meu
pe care ma dadeam cu sania
si mirosul acela de piele incinsa de copil
si racita imediat de bulgarii stralucitori
acest miros imi amintea de...

mirosul camerei mele
cand caloriferele erau reci de cateva zile
si eu stateam ghemuita intr-o patura groasa
in bratele mamei
si parul meu...

mirosul parului meu proaspat spalat
si usor mangaiat si pieptanat
si mirosul palmelor mamei
cand imi cuprindea obrajii inrositi de frig...

ah, mirosul acesta de iarna matinala
amestecat cu miros de fum,
cate amintiri imi poate trezi!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentariul tău este important pentru mine!