Ştii!

Ştii că te iubesc, spui!
Aceasta este singura ta certitudine?
Este singurul lucru pe care-l ştii despre mine?
Este tot ceea ce ştii acum?

După ce m-am rătăcit printre
Atâtea umbre străine căutându-te?
După ce am rupt şapte perechi de pantofi
Şi am tocit şapte toiage ca să ajung la tine?
După ce tălpile mele s-au transformat
În aripi fermecate de la atâta mers?
Doar atâta ai înţeles?

Nisipul pe care am călcat fierbinte
s-a transformat în cristal pentru tine
Noroiul în care am înotat
a înmugurit şi a născut flori multicolore
Cerul înnourat s-a luminat
şi a scos la iveală un curcubeu mirific
Şi apele s-au deschis când le-am atins şi din ele
au zburat scoicile transformate în pescăruşi

Trupul meu a devenit lumina ta
călăuzitoare pe potecile negre şi greoaie,
iar sufletul meu a devenit însăşi apa vie
pe care ai băut-o când te stingeai dureros
Gândurile mele ţi-au fost propriile idei
geniale şi a-tot-cuprinzătoare

Ochii mei ţi-au înlocuit orbirea şi îngustimea viziunilor
iar mâinile mele ţi-au ridicat greutăţile
care te-au îngenuncheat
picioarele mele ţi-au devenit roţi
atunci când mersul ţi-era şchiopătat,
iar aripile mele te-au ridicat după fiecare prăbuşire

Ţi-ai trăit viaţă prin mine, muşcând din mine
Foamea ţi-a potolit-o carnea mea, iar setea sângele meu
Prezentul ţi-a fost scris cu aur în trecutul meu
Iar la viitorul tău am lucrat cu dragoste namărginită

Şi dacă doar atata ştii, că te iubesc
şi dacă eşti conştient de acest fapt
pentru mine este suficient!