Azi mi-am dus copiii la mare. După ce ne-am cazat, am plecat cu mama mea la cumpărături: apă, lapte, pamperși si multe altele, unele importante,
altele total inutile, însă greu de renunțat la ele. Am mers la
Carrefour-ul din Constanța, care este și el dotat, ca toate
supermarket-urile cu o parcare mare și însorită. Acest
magazin semăna oarecum cu un Carrefour din capitală, însă avea în plus
niște pescăruși reprezentați peste tot: pe fațadă, pe numerele
rândurilor din parcare, pe stâlpișori, trotuare, gemulețe, asfalt,
becuri și chiar pe cer. Ca să știi că ești la mare! Am găsit, spre norocul
meu, un loc liber chiar în fața intrării (cea principală) și culmea, chiar pe rândul nr 1. Nu ai cum să uiți nr. 1 vreodată. Sub număr, evident desenat un
pescăruș. Constat că toate mașinile sunt parcate în zig-zag, mă amuz,
fac poza pentru exemplificare și plec la shopping.
Îi zic mamei: hai să
nu mai luăm coș mare, luam unul mic de mână din interior. Deh, mama tot
mama, știe bine cu cine stă de vorbă, deci nu mi-a acceptat propunerea. La ieșire, abia
trăgând de coșul încărcat ochi, mergem la locul de parcare de la nr. 1 și
... stupoare: mașina mea nicăieri. Poate am uitat numărul rândului, mă duc și la rândul nr. 2, chiar și la 3. Mașina nu e și pace. Mă uit la
intrare, e o singură intrare principală, am recunoscut țeava pe post de
cocoașă din asfalt. Nu există îndoială: mi-au furat mașina.
Sun la 112. La 112 îmi spun să sun la poliție. Caut pe internet nr. de taxi
din Constanța, chem taxi, o trimit pe mami cu cumpăraturile la hotel. Eu
sun la poliție, la poliție mă întreabă dacă nu cumva am uitat unde am
parcat, ii consider idioți în sinea mea, le răspund ironic: cum sa uit nr. 1, UNU, un singur număr e numărul unu. Mi se indică o secție, o
adresă, un nume... Ajung acolo, alte întrebări, declarații, bancuri cu și despre blonde, cu și despre soferițe, mai ales despre cele ajunse în Constanța, cu și despre amnezici. Un domn mai generos mă întreabă dacă
am rude de gradul I care suferă de Alzheimer. Contactez furioasă firma de
Asigurări (am asigurare și pentru furt, nu-i bai). Cei de la Asigurari îmi
promit ca dacă este furată și nu rătăcită îmi vor da alta mașină, mai
nouă și mai curată dotată cu "detector de stăpâni". În final ies din
poliție fără niciun rezultat, dar cu promisiunea că mi-o vor găsi
probabil prin Bulgaria cândva...
Am o imaginație bogată, nu-i
așa? Firește că NU mi-a furat nimeni mașina și că tot ceea ce am povestit mai sus s-a petrecut în mare viteză doar în mintea mea. În definitiv ce ar fi putut cineva face cu mașina mea? Nu e nici nouă, nici scumpă, nici măcar spălată nu era. Mașinuța mea "vitezistă" era la trei rânduri mai încolo, fix în locul în care o lăsasem, tot la rândul nr. 1, dar cu un pescăruș de altă
culoare sub el.
Morala e simplă: nu trimiteți o blondă la
cumpărături în alt magazin decat mall-ul din București în care merge de
obicei. Că-și va găsi locul în care a parcat doar sunând La 112, SMURD,
pompieri sau chiar la Interpol. Asta în cazul în care își va aminti
să-și ia telefonul din mașina înainte de a coborî.
P.S. știți
vreun magazin cu "detectoare de stăpâni"? Care când te îndepărtezi de
mașina, ea să strige după tine "apă, apă", iar când de apropii "foc, foc"..
P.S. 2 orice asemănare cu personaje reale este pur întâmplatoare
Upgrade: în drum spre București, la stația de taxare am constatat că nu am decât 1 leu în prtofel. Doamna de la casă mi-a spus calmă: trageți pe dreapta și mergeți la bankomat. Pesemne că s-au mai întâlnit cu astfel de specimene ca mine. Nu vă puteți închipui cât am căutat un bankomat cu câteva ore în urmă în Mamaia. La 23.30 am intrat în curte, fericită că-s doar o blondă contrafacută, vorba unui prieten.
.JPG)
