Știi tot ceea ce simt...ai aflat, ai văzut, ai auzit...
ceea ce nu știi este că seara, înainte de a adormi
mă ghemuiesc ca un melc în cochilia sa
și-ți caut chipul printre canelurile sidefate
sau îți caut o vorbă măcar în murmurul oceanului
îmi ating pereții în care stau încorsetată
și-ti caut atingerea în valurile ce mă poartă printre fire de nisip
Știi ceea ce sunt...mi-ai auzit de atâtea ori strigătul...
ceea ce nu știi este ca noaptea, când toată natura se odihnește
pașii mei pornesc pe un drum neumblat spre țarmul iubirii
adulmecâdu-ți urmele lăsate în drumurile tale
și pielea mea se lungește în nisip ca să adune mirosul tău
iar eu devin un singur gând, o singură dorință, o fărâmă
de speranță într-un noian de întâmplări banale
Pare că știi...însă ceea ce nu știi și nici nu vei afla vreodată
este momentul când mă voi trezi limpede și liniștită
cu filmul nocturn al oceanului lăsat în cochilia spartă
momentul în care uitarea îmi va deveni binecuvântare,
iar picioarele îmi vor prinde putere să calce pamântul
Ceea ce nu știi este ca nu vei sti cand va fi acel moment
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariul tău este important pentru mine!