duminică, 30 septembrie 2012

Iarna în suflet



Am alergat...
Prea tare-am alergat
Ca să te prind,
Dar am alunecat.

Ai fugit...
Prea tare ai fugit
N-ai vrut să stai
Şi te-am rănit.

Ai suflet trist
şi rece, înghețat.
Iubirea mea să-l încălzească
nu s-a încumetat.

Ai plecat...
Degeab'-am alergat
Drag suflet înghețat...

Îngânăciune

Ce amuzant cuvânt, cum ar spune Bogdan. Îngânăciune...Şi mai are şi o grămadă de diacritice.

Poezia mea "No compassion" mi-a stârnit prietenii, nu ştiu de ce. Dar ceea ce a ieşit este minunat şi merită o postare de onoare la mine pe blog. Mulţumesc intâi lui Bib, care a s spus despre ea că este o poezie revanşardă, lui SMRO şi Prico, doi bloggeri talentaţi ale căror "răspunsuri" în versuri le redau mai jos:

http://smro.wordpress.com/2012/09/29/inganaciune/

Aprobare, răspuns şi contrazicere la o poezie.

Roiuri de mari păcate
Coboară dinspre nori
Parcă sunt ciori turbate
Ce te împing să mori.

Se fac că-ngenunchează
Plăcerea lor te-ajunge
Apoi strident mimează
Regretul că le-mpunge.

Chiar crezi că-n fiecare
Suflet de om naiv
Trezeşti vreo remuşcare?
Durerii-i eşti captiv!

Nu te retrage încă
Scârbit, în vreo chilie
Nici frica să te-ajungă
Pitit în cochilie!

Pune-ţi pe ochi un cântec
Pe umeri o aripă
În suflet un descântec
Şi vezi ce se-nfiripă!

Pasărea neagră, surdă
Nu ştie a iubi
Că doar iubirea-i unde
N-ai ce compătimi.

http://printesa-pricolici.blogspot.ro/

Turbatele ciori în stoluri sinistre
Ce-adulmecă-n fast făpturile triste
Dând raite în zbor prinzândule-n gheare
Stârnind reci fiori şi crudelor fiare

De remuşcare nu poate fi vorba
E jocul hidos de jale şi scârbă
A ''ciorilor reci, urâte şi rele
Frumoasă făptură, habar n-ai de ele!

Nu da importanţă , nu plânge deloc
Sunt doar ciori urâte, hrănindu-se doar
N-ai vreme de ele...
Tu lasă-le-n ''zbor'' şi nu sta în loc!

sâmbătă, 29 septembrie 2012

Om bun



Dacă-ţi bate cineva la uşă şi când întrebi cine este îţi răspunde "Om bun", îi deschizi fără teamă.

Ce înseamnă om bun?

Om bun este acela care nu ucide, nu minte, nu inşală? Cel care nu fură? Cel care este generos? Cel prost? Cel bun de prost?

Da, toate acestea şi încă multe altele.

Omul bun are multe calităţi, virtuţi. Dar mai presus de acestea, un om bun este un om plin de defecte. Pentru că numai cine are defecte, are şi slăbiciuni. Slăbiciuni înseamnă sensibilităţi, înseamnă renunţări, renunţări la mândrii, la orgolii, la lupte stupide.

În opoziţie, prin analogie, omul rău este omul puternic, fără sensibilităţi, fără scăpări, deci fără defecte. Răii sunt perfecţi, bunii sunt defecţi.

Înverşunat nu este sinonim cu rău. Un om înverşunat sau încrâncenat nu înseamnă un om rău, ci doar unul hotărât. Hotărârea este o calitate care vine din ambiţie, dintr-o educaţie spartană, dintr-o capacitate uimitoare de luptă. Nu, nu-i de rău, numai că un om bun nu poate fi aşa. Omul bun cedează, renunţă, capitulează, pentru că el are slăbiciuni, pentru că-i un om slab. Omul dârz nu este rău, ci doar imparţial, de neînduplecat, categoric, raţional. El nu cedează pentru că ţine prea mult la deciziile personale, nu pentru că nu ar avea slăbiciuni. Deci ar putea intra la categoria celor "buni" dacă şi-ar recunoaşte slăbiciunile, sentimentele, defectele.

Fără a face antologia expresiei "om bun", îmi permit să afirm că omul bun este omul supus nestăpânirii de sine, supus chinurilor interioare, dilemelor, frământărilor, zbuciumurilor. El este plin de defecte, de accea poate ierta aproape orice celorlalţi. În plus, omul bun este îndrăgostit de culori, iubeşte viaţa colorată atât de frumos.

Omul bun este omul care iubeşte, căci ce alt  sentiment ne este dat în această viaţă să-l simţim mai adânc şi mai zbuciumat, mai înălţător decât iubirea?

 

vineri, 28 septembrie 2012

NO compassion


Roiuri de ciori turbate
Coboară dinspre nori
Zboruri descreierate
Stupid te-nping să mori
Brutal te-ngenuchează
Sângele ți-l străpunge
Apoi strident mimează
Că moartea ta ți-o plânge
Chiar crezi că-n fiecare,
Suflet de stea naivă,
Trezeşti vreo remuşcare?
Durerii-i ești captivă!
Retrage-te-n chilie
Zborul le este fals
În a ta cochilie
Loc nu a mai rămas
Pune-ţi pe ochi o aripă
Cea albă şi sfiinţită
Așteaptă o minune
Şi nu compasiune
Căci negre păsări surde
Nicicând din cerul gri
Timpul nu şi-l vor pierde
Spre a compătimi 
sau doar pentru-a iubi!


 

miercuri, 26 septembrie 2012

Urăsc


Nu ți-am spus niciodată
cât de mult îți urăsc
indiferența
și nepăsarea și aroganța
și toată gheața ce-ți cuprinde
și minte, dar și simțăminte
sau poate că doar mi se pare
distanța ta mi-e-apăsătoare
și toate și tot îți urăsc
pentru că te iubesc!

Și nu ți-am spus că mă topesc
când despre tine nu găsesc
nici știri, nici zvonuri sau măcar
o poză mică-ntr-un ziar
și-atunci încep să te urăsc
pentru că te iubesc!

Nu ți-am spus că te urmăresc
că-ți caut pașii și-amuțesc
când pentr-o clipă îmi apari
și-apoi dispari
iar eu pe loc încremenesc
și pentru asta te urăsc
și te iubesc!

Și tot ce-i rău în tine
atât de mult urăsc
dar vreau să scapi de mine
pentru că te iubesc!


 

De ce nu-mi plac elefanții


Bogdan: mie nu-mi plac elefanții
Mami: de ce?
Bogdan: pentru că mă calcă pe degețele!

O baghetă fermecată


Dacă aș avea o baghetă fermecată
m-aș transforma în sărutare
și m-aș lipi de buzele tale
ca într-o îmbrățișare nesfârșită
și m-aș transforma în dor
țesut sub formă de ghem
și m-aș vârî tiptil la tine-n piept
și-aș sta acolo până ce tu ai vrea
să mă deșiri ca să mă-ntinzi
în toată ființa ta


Și m-aș mai tranforma în ceva,
dacă aș avea o baghetă fermecată...
Dar asta vei afla altădată...

duminică, 23 septembrie 2012

Puţină smerenie


Acest weekend a fost unul liniştit, poate prea liniştit. Când găseşti atâta linişte într-un loc pierdut din univers, începi să te întrebi cum de mai suporţi locul în care trăieşti, atât de murdar, dând pe dinafară de dispreţul oamenilor, de goana după bani, de aerul irespirabil. Iată cum un mic colţ de rai este disponibil păcătoşilor de rând, pentru a se smeri o clipă şi pentru a sorbi o picătură din pioşenia adevărată. Sau doar a lua aminte la "cum se face". Este suficient şi atât.


 
Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, amplasată la poalele Munţilor Făgăraş, a fost refăcută în jurul anului 1696 în piatră şi cărămidă de către domnitorul Constantin Brâncoveanu, menţionat în scrieri drept cel mai vechi dintre ctitorii mânăstirii.

Ceea ce m-a surpins pe mine aici a fost faptul că există, în incinta mănăstirii o academie de pictură "Academia Sâmbata – spiritualitate, cultură, artă, ştiinţă", care a fost inaugurată la hramul mănăstirii "Adormirea Maicii Domnului" din 15 august 2003.

Am cheltuit mulţi bani pe nişte cărţi minunate, la care nu mă aşteptam să le găsesc în magazinul de obiecte religioase. Una dintre ele, care a costat doar 6 lei, este o cărticică pentru copii din care poţi realiza macheta unei biserici. Ca în copilăria mea. Nu am mai văzut de mai bine de 25 de ani astfel de cărţi în librării. M-am bucurat ca un copil, am luat doua: una o voi face cu băieţii mei, iar una o voi face singură. :))

Pentru câteva persoane deosebite din sufletul şi viaţa mea (nu vă dau numele, pentru că vă ştiţi) am pus acatiste şi m-am rugat ca să primiţi ceea ce vă doriţi mai tare (nu spun ce, ştiţi voi). Pentru ceilalţi am aprins lumânări, aşa cum se face. Nu v-am uitat nici pe voi, cei care ne priviţi de sus şi care vă bucuraţi de fericirea noastră pământeană.

Am aflat de aici de existenţa dureroasă a Parintelui Arsenie Boca (cel care a pictat biserica din Drăgănescu - la 25 Km de București, supranumită Capela Sixtină a Orientului), mort în 1989, al cărui mormânt a fost încălzit multe nopţi cu respiraţia de două căprioare, fapt real povestit de o măicuţă care-i îngrijea locul în care fusese îngropat.


Cea mai frumoasă icoană pe care am vazut-o vreodată am descoperit-o aici, în foişorul mănăstirii. Dacă mă voi încumeta vreodata să pictez Fecioara cu pruncul, cred c-o voi alege pe aceasta:

 
Am dormit la pensiunea Poieniţa, din Lisa, un loc minunat în care voi reveni cu siguranţă şi cu copilaşii mei ca să ne bucurăm de păstrăvul abia prins şi copt în jar, de aerul rece şi curat, de priveliştea încântătoarea dată de munţii abia ninşi, de pârâul al cărui susur este singurul care sparge liniştea perfectă.

 
 
 

Totul a fost de vis, mai ales că nu au lipsit nici pisicile, nici daliile din peisaj.

 
 
 
 

joi, 20 septembrie 2012

Uite așa


Uite așa ne-am unit pe vecie
eu într-un univers pierdut
tu într-o încântare câștigată
amândoi zdrobiți de o îmbrățișare metaforică

așa ne-am regăsit
tu pe o margine de vis
eu într-o picătură de amărăciune
amândoi copleșiți de un vers ironic

așa ne-am reîntâlnit
tu, născut prea devreme
eu, înviată prea târziu
amândoi pierduți în muzici ireale

Uite așa am devenit uneori
aceeași suflare
cu jumătate de trup într-o lume,
și jumătate în altă lume
dar uniți pe vecie cu sfori invizibile
cam ca într-un suflet

 

luni, 17 septembrie 2012

Nevăzut


Dacă nu-l vezi sângerând, nu înseamnă că nu are răni.
Dacă nu-i simți lacrimile, nu înseamnă că nu plânge.
Dacă nu-l auzi, nu înseamnă că nu geme.
Dacă nu-l vezi, nu înseamnă ca nu există.

Dacă nu ai băgat cuțitul în el, nu înseamnă că nu l-ai înjunghiat.
Sau dacă ai fugit din calea sa, nu înseamnă că ai și scăpat de vină.

Te uiți victorios la palmele tale și le vezi curate.
Îți privești ochii în oglindă și-i vezi nevinovați.
Pielea ți-e nepătată.
Ți-ai păstrat integritatea.

............

Pe urma pașilor tăi el se târește muribund.
Ar vrea să se agațe de orice din ființa ta ca să nu moară.

L-ai rănit și l-ai abandonat.

De acum mergi înainte. Nu mai e cale de întoarcere.

De acum, ai grijă doar de sufletul tău!


 

vineri, 14 septembrie 2012

Rândunele


Rândunica și-un tătic
guraliv și agitat
Și-au făcut mic sub atic
Cuib din paie asamblat

Chiar sub streașina tăcută
s-au încins într-o dispută:
Cine pleacă după hrană,
cine stă, cine mai cântă?

Puia lor, o mogâldeață,
cam ochioasă, fără pene
Îi privește-ngrijorată
fiindcă ea de om se teme

Când era încă o zgaibă
auzit-a o întâmplare:
un copil a vrut să fiarbă
un ouț într-o căldare

Drag puiuț de rândunică
De copii nu-ți fie frică
ei sincer te îndrăgesc
frimituri îți pregătesc.

joi, 13 septembrie 2012

O ființă


M-atingi în palma rece
Și îmi săruți căușul
Fior roșu îmi trece
În pieptu-mi ascunzișul

Sărutul tău albastru
Mi-alungă o turbare
Surâsul tău măiastru
Se naște-n alintare

Cuvântul tău în soaptă
Se-așează prin dorință
În dor, apoi în faptă
Drag suflet de ființă

miercuri, 12 septembrie 2012

Vis și întruchipare


Îți văd din nou în noaptea adâncită
Ultima ta vorbire, parcă adormită
Ultima șoaptă a ta, puțin înăbușită
Și parcă-o alinare
Ești vis, nu-ntruchipare

Îți simt din nou sărutul
Pasul, cerul, pământul
Mi-ntind spre tine zarea
Să-ți prind îmbrățișarea
dar visul tău îmi fuge
Rămâne întruchiparea

Acuma ești aievea
Îți pot atinge seva
Dar tu te-ntorci,
un semn de-adio-mi treci
Întruchipat îmi pleci
Alegi să îmi rămâi
doar vis...

Planetele


Nouă bile fermecate
colorate diferit
stau la coadă lângă soare
învârtindu-se grăbit

Prima bila, cea mai iute
Într-un sfert de an Mercur
de Soare vrea să s-ajute
să răsară din obscur

Venus e cea mai fierbinte
e frumoasă, iubitoare
cam la 500 de grade
strălucește dinspre soare

Terra, cea veșnic albastră
o iubim ca e frumoasă
este chiar planeta noastră
pe ea omul e acasă

Marte este un razboinic
are armură de fier
luptă aprig și destoinic
în războaiele din cer

Locul cinci-n acest sistem
îl ocupă Jupiter
Jupiter, cât e de mare
se închină către soare

Decât apa mai ușoară
e planeta cu mărgele
cea mai mare-n boltișoară
e Saturn cea cu inele

Uranus este a șaptea
este zeul cerurilor
stălucește bine noaptea
e tatăl visărilor

Neptun e cel mai albastru
e bila schimbărilor
pare-o mare, nu un astru
la lăsatul zorilor

iar la coadă, printre stele
Pluton stă și ea timidă
cea mai mica-ntre mărgele
parca-ar fi ochi de omidă





 

duminică, 9 septembrie 2012

Idolatrie


îngenunchez în faţa ta, stăpâne
primeşte-mi lacrimile pe tălpile tale
îngăduieşte-mi  să-ţi spăl sângele cu ele
şi sa-ţi mângâi rănile călcâielor
cu genele umezite

păstrează-mi atingerea pe pielea bătătorită
simte-mi şoaptele lângă lobul urechii
lasă-ţi părul între degetele mele să ţi-l descâlcească
umple-ţi ochii cu privirea mea
acceptă-mi recunoştinţa

lasă-mă în genunchi până-mi vor sângera
să te cuprind până mă voi sfărâma
să-ţi plângă doar ochii mei până-mi vor seca
durerea ta sa-ţi fie numai durerea mea
lasă-mi-o mie până te vei vindeca

stăpâne, lasa-mă să mă supun religiei tale
să aspir la idealurile tale
lasă-mă să mă încred doar în tine
şi să mă abandonez în braţele tale
primeşte-mă în liniştea credinţei tale


 

vineri, 7 septembrie 2012

Nu vreau



Nu smulg de pe tine tot straiul opac
Oricat de-nrăită și pornită aș fi
Nu-ți storc strălucirea, nu vreau să te-atac
Din mine să-ți urle în minte stihii

Otrava ce-mi curge prin vene uscate
Nu vreau să-ți umbrească din  străluciri
Poteci peste care stau stânci răsturnate
Nu vreau să-ți devină un drum cu-adânciri

Sclipirile negre din ochii-injectați
Nu vreau să le-ndrept către tine acum
Și lupii din suflet ce urlă însetați
Nu vreau despre ei să afli oricum

Privește străine, eu încă mă lupt
Cu răni, cu tristețe, dureri și-amăgiri
Dar lupta din mine - un dor neîntrerupt
Nu vreau să-ți trezească nici măcar amintiri

marți, 4 septembrie 2012

You will never know


You Will Never Know - Imany

It breaks my heart 'couse I know
you're the one for me
Don't you feel sad,
there never was a story, obviously
it'll never be, oh

and You would never know
I would never show
What I feel, what I need from you, no
and You wouldnever know
I would never show
What I feel, what I need from you

With every smile comes my reality, irony
You won't find out what has been killing me
Can't you see me?
can't you see?

and You would never know
I would never show
What I feel, what I need from you, no
and You would never know
I would never show
What I feel, what I need from you, no, no
You would never know
I would never show
What I feel, what I need from you, no, no

No no you'll never know
No no no you'll never know
No no no, love me, love me, love me, love me, no

and You would never know
I would never show
What I feel, what I need from you, no, no
You would never know
I would never show
What I feel, what I feel, what I feel
what I need, what I need from you, no

Parfum nebun


Petale verzi și moi pătrunse
De un parfum discret nebun
Mi-așezi sub sânii iscodiți
De degetele tremurânde

Cu aripi albe din suflarea-ți
Mă mângâi plin mistuitor
Vibrezi înfrigurat sub trupul
ce se prelinge-n fața ta

Privește-mă cu-albastre unde
Din vise scurte răsucite
Și spune-mi cât îți par de dulce
În buzele ce-mi le strivești

Șoptește-mi cântece neutre
Recită-mi versuri fără rime
Atinge-mi venele umflate
Sub pielea arsă nisipie

Aruncă-mă în flăcări move
Salvează-mă din valuri triste
Îmbrățișează-mă o clipă
Cuprinde-mă la tine-n suflet

luni, 3 septembrie 2012

vis...












Un vis începe oarecum atunci când închizi ochii. Asta dacă nu eşti suficient de obosit. Se continuă dacă păstrezi ochii închişi şi dacă-l urmăreşti cum creşte, dacă-l alimentezi cu imagini colorate. Nu poţi visa dacă esşti nepăsător la ceea ce-ţi cere sufletul, dacă îţi trăieşti viaţa doar din "aşa trebuie". Uneori "aşa simt" este mai important decât "asta am de făcut". Închide ochii, lasă-te purtat în vis. Nu va ţine mult, doar până când va suna ceasul.

duminică, 2 septembrie 2012

Trei culori


Trei culori încântătoare
Mi-a dat mama să învăț
Să fac flori, un cer și-un soare
Într-un peisaj frumos

Galben este pentru soare
Roșu pentru răsărit
Albastru-i pentru o floare
Pentru nori, zări, infinit

Cu galben poți face-un pui
Cu roșu-i faci inimioara
Iar albastru închis îl pui
Pe cer la culcare seara

Galbene sunt stelele
și o sferă cât o lună
Roșii îmbrățișările
și-un pupic de noapte bună!