Îngânăciune

Ce amuzant cuvânt, cum ar spune Bogdan. Îngânăciune...Şi mai are şi o grămadă de diacritice.

Poezia mea "No compassion" mi-a stârnit prietenii, nu ştiu de ce. Dar ceea ce a ieşit este minunat şi merită o postare de onoare la mine pe blog. Mulţumesc intâi lui Bib, care a s spus despre ea că este o poezie revanşardă, lui SMRO şi Prico, doi bloggeri talentaţi ale căror "răspunsuri" în versuri le redau mai jos:

http://smro.wordpress.com/2012/09/29/inganaciune/

Aprobare, răspuns şi contrazicere la o poezie.

Roiuri de mari păcate
Coboară dinspre nori
Parcă sunt ciori turbate
Ce te împing să mori.

Se fac că-ngenunchează
Plăcerea lor te-ajunge
Apoi strident mimează
Regretul că le-mpunge.

Chiar crezi că-n fiecare
Suflet de om naiv
Trezeşti vreo remuşcare?
Durerii-i eşti captiv!

Nu te retrage încă
Scârbit, în vreo chilie
Nici frica să te-ajungă
Pitit în cochilie!

Pune-ţi pe ochi un cântec
Pe umeri o aripă
În suflet un descântec
Şi vezi ce se-nfiripă!

Pasărea neagră, surdă
Nu ştie a iubi
Că doar iubirea-i unde
N-ai ce compătimi.

http://printesa-pricolici.blogspot.ro/

Turbatele ciori în stoluri sinistre
Ce-adulmecă-n fast făpturile triste
Dând raite în zbor prinzândule-n gheare
Stârnind reci fiori şi crudelor fiare

De remuşcare nu poate fi vorba
E jocul hidos de jale şi scârbă
A ''ciorilor reci, urâte şi rele
Frumoasă făptură, habar n-ai de ele!

Nu da importanţă , nu plânge deloc
Sunt doar ciori urâte, hrănindu-se doar
N-ai vreme de ele...
Tu lasă-le-n ''zbor'' şi nu sta în loc!