Cum îți amintești?

Cum îți amintești de mine?
Nu mi-ai văzut privirea decat noaptea
și nu mi-ai simțit sărutul decât în vis
tremuratul trupului meu
l-ai simțit doar în prelungirea gândului tău
iar pielea mea,
pielea mea înfierbântată
s-a topit peste tine, în mângâierea aceea...

Cum îți pare privirea mea?
nu mi-ai auzit glasul decât printre șoapte
m-ai gustat doar dintre cireșele șiroind pe coapse,
iar atingerea mea,
atingerea mea îndurerată de lungile pierderi de noi
s-a întins ca o caracatiță
pe spatele tău înverșunat
atocuprinzându-te, aproape sorbindu-te până la topire

Cum îți amintești de mine?
Îmi străluceau buricele degetelor în părul tău?
Porii pielii mele se oglindeau spulberați de frământări
în irișii tăi violeți-verzui?
Cuvintele mi se împleticeau năuce în încercarea de
a-ți declara pasiunea mea?

Am fost temelia bunei tale simțiri
și o Eva a începuturilor tale în iubiri
dacă așa îți amintești de mine...

How do you remember?

How do you remember me?
You saw my eyes only at night
and you felt my kiss only in dreams
my body's trembling
you felt it only by your thought extension
and my skin,
my fevered skin
melted over you, within that caressing...

How do you like my look?
you heard my voice only among whispers
you tasted me only from the cherries dripping down my thighs,
and my touch,
my pained touch by the long losses

of ourselves
stretched like an octopus
along your bitter back
including all your being, almost sipping you
to the point of rendering

How do you recall me?
Did my fingertips shine in your hair?
My skin pores mirrored, shattered by unrest
in your purple - greenish irises?
My words interwove dizzily in my trial

to declare you my passion?

I was the foundation of your good feelings
and, in the meantime, an Eve of your beginnings in love
if you remember me so...

 




Foto: Theodor Aman - "Nud"