Prin geruri lugubre ne tragem destinul
Prin munți de zăpadă, prin grele omături
Prin zile și nopți, cuprinse de umbre
Jucăm cu ardoare, nu dăm pe alături,
Scenete abjecte cu teme tenebre
Aprindem lanterna, sfidăm nepătrunsul
Luptăm cu destinul să-l ducem intact
Destinul ți-e crucea, tu ești doar supusul
Ce-și cară o karmă din timp înghețat
Nu poți ca dorința s-o pui stăvilar
La panta abruptă prin car' se prelinge
Lichidul și seva strădaniei tale
Destinul ți-e trupul, credința ți-e sânge
Acesta ți-e drumul, fără însemne și fără hotar
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariul tău este important pentru mine!