Nu mi-ai simțit fiorii ce-mi străbăteau pielea în lung și-n lat? Nu ai tresărit la tremurul meu? Nu te-ai cutremurat de flăcările ce-mi ieșeau din priviri, parcă spărgând universul și transformându-l în fulgere? Asa am fost atunci, când pentru o clipă am stat chiar lângă tine.
Tremurul... m-a cuprins chiar atunci. Pentru că deja te doream din clipa în care te-am văzut prima oara. Apoi doar am așteptat. Am așteptat să mă observi, să mă simți asa cum ma strecor printre oameni ca sa ajung întâmplator lângă tine. Am așteptat sa-mi simți dincolo de banalul "bună ziua" acel "sunt a ta". De aceea am ales să-ți cant aici, chiar pe tine și chiar acum, la începutul concertului nostru.
Trupul tău sa fie harpa mea, iar degetele mele sa-ti atingă corzile prin fine ciupituri. Palmele mele sa-ti direcționeze sunetele pe care le abia le îngaimi către mine și coastele sa-ti vibreze încordate sub piele. Asa te vreau: încordat ca o coarda atinsa de degetele mele, pentru ca mai apoi sa te destinzi sub sub șoaptele mele.
M-am întrebat nu o data ce culoare iti au ochii. Niciodată n-am îndrăznit sa ti-i vad de aproape. Mi s-a părut nefirească aceasta apropiere, dar acum știu ca VREAU! Ca vreau sa-i ating, sa-i sărut și sa le simt cu toată ființa mea culoarea. Ca vreau ca pigmentul ce-ți desenează privirea sa intre prin toți porii in mine, inundându-mă profund.
M-am oprit sa-ti cant povestea noastră, fără încă de început, într-un concert în do minor la patru mâini. Si aștept sa-mi devii harpa...
http://www.youtube.com/watch?v=EsrzorkIgq4&sns=em
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariul tău este important pentru mine!