M-am transformat în nisip
De fiecare data când m-ai suflat
Și-n soare când m-ai întrebat
"Cum de, iubita mea, tu strălucești în
Orice dimineață
Cand eu iți pregătesc cafeaua lângă pat?"
M-am transformat în munți
De fiecare dată când m-ai străbătut
Și-n ape reci când m-ai văzut și mi-ai șoptit:
"Iubita mea, în ochii tai privesc buimac
Și nu-nțeleg cum de-nțelegi
Tot ce gândesc
când tu pe lângă mine treci
Și eu doar tac."
M-am transformat
În flori, în roua, în ploi repezi
În aer, noapte și în galaxii
În sori, în stele, în povești
În infinit și-n nebunii
Ca într-un basm
Ca într-o poezie
M-am transformat în tine
Iar tu, far' a avea inelul fermecat
Doar prin iubire
În tot ceea ce-ai vrut
M-ai transformat!
Asteptam de ceva vreme o poezie bine tintita, alerta, racoritoare ca o ploaie de vara!
RăspundețiȘtergereAre dreptate Cristi, as completa ca aceasta poezie merita citita la o bere....
RăspundețiȘtergere