duminică, 24 iulie 2016

Depresia

are gheare ca de fiară
și e neagră precum noaptea
cand te prinde, te doboară
e mai tare decât moartea

și nu poți lupta cu dânsa
în mintea ta se întinde
ca-n plasa te prinde-ntrânsa
de te zbați, nu se desprinde

cu cât plângi, e mai amară
peste tot îți doare corpul
e în tine, nu-i afară
și te macina cu totul

iar de te-a cuprins o dată
blestemat ești s-o trăiești
și poți viața ta întreagă
depresia s-o clădești

luni, 11 iulie 2016

Apocalipsa



se adună nori de ploaie 
negri şi încețoșați 
peste poteci străine 
peste pași neumblaţi
ca ei le sunt obrajii 
de atât-amar de plâns 
pierduți le sunt toți vracii 
către pustiu s-au dus 
palmele tremurânde 
imploră îngăduinţă
suflete muribunde 
minți pline de căință

şi vântul suflă aprig 
crivăț înverșunat 
toți oamenii-i adună
din sat în sat, la sfat 
căci vijelia vine 
nu știu ei ce va fi 
li-i teama pentru dânşii 
şi pentru-ai lor copii
nu știu 'ncotro s-apuce 
sfârșitul e aproape 
norii sunt tot mai grei
moartea tot mai aproape 

pe marele Pământ 
un singur Dumnezeu 
îi apăra de rele, 
el este Duhul Sfânt 
dar ce păcat că azi 
chiar însuși Dumnezeu 
cu aşa crundă soartă
nu poate lupta el

căci cea neagră furtună 
ce-n oameni s-a-abătut 
l-a rupt pe om de oameni,
pe oameni de pământ 
din buni facut-a răi 
din îngeri bestii crude 
din suflete iubite,
suflete rătăcite 

şi-atunci rămasă una 
o singură scăpare 
să vină uraganul 
sa spele cu șuvoaie 
tot răul de pe lume
tot ce e blestemat
e timpul ca Pământul
să rămână curat

sâmbătă, 9 iulie 2016

Rara avis


rar
atât de rar ne întâlnim
pe o potecă singulară
şi zborul nostru
se-împreună
într-o iubire puţin hilară
tu zbori cântând
eu cânt zburând
şi aripile se-învârtesc
în diafane îmbrățișări
și-n jocul lor cel nebunesc

iubirea noastră e bizară
e un preludiu,
e o viaţă
e o întâmplare-extrem de rară
sorbind din ea, devine vie
căci știi prea bine
o rara-avis
nu supraviețuiește
într-o colivie

chiar e bizar
că-n zborul pasării nebune
ea te-ntâlneşte-atât de rar

luni, 4 iulie 2016

Nu ma lasa sa ma pierd de mine

Nu mă lăsa să mă pierd de mine
Când te-am întâlnit, tocmai mă pierdusem
Rătăceam asa, de la un copac la altul,
fără a reuși sa găsesc poteca
Tu ai apărut dintre frunze,
dintre frunze uscate,
frunze putrezite și frunze verzi,
abia căzute.
Mi-ai spus: "te-ai găsit! pt ca te-am regăsit".
Am zâmbit, pe vremea aceea nu știam sa plâng
Am răspuns cum învățasem:
fără cuvinte, privind si zâmbind.

Cand m-ai îmbrățișat,
am simțit ca m-am regăsit
Erai ceea ce pierdusem înainte
de a ști c-aș putea pierde ceva
și erai ceea ce găsisem înainte
de a-mi dea seama că eu căutam
Căutam, te căutam, ma căutam.

Ia-mă de mână!
Tine-mă strâns!
nu mă mai lăsa să te pierd
Nu-mi mai permite
să mă pierd de mine,
de tine,
 în pădurea fără poteci.

Nu plânge, copila!

nu plânge fetițo
căci soarta ți-e scrisă
oriunde ai merge
și orice ai face
îți duci crucea sacră
nu ai ce îi face

adormi liniștită
un înger veghează
si ziua si noaptea
el te dezmierdă
nu plânge acum
sfârșitul de azi
maine-ti va fi
noul tau drum

Închide ochii
visează frumos
nu plânge nicicând
pentru ceea ce-a fost
de maine să știi
mai bună să fii
in ceea ce faci
si-n ceea ce placi
caci asta ti-e calea, copilă
nu plânge pe nimeni de milă
din grele-ncercări învățam
din urmă în urmă călcăm
cand alții greșit-au,
noi sa învățam
nu plânge fetițo
cum goi am venit
tot goi noi plecam

nu plânge, copilă
maine ușor îți va fi sa da inapoi
cea mai greoaie
si cea mai citită
din cartea ta, filă...