duminică, 24 iulie 2016

Depresia

are gheare ca de fiară
și e neagră precum noaptea
cand te prinde, te doboară
e mai tare decât moartea

și nu poți lupta cu dânsa
în mintea ta se întinde
ca-n plasa te prinde-ntrânsa
de te zbați, nu se desprinde

cu cât plângi, e mai amară
peste tot îți doare corpul
e în tine, nu-i afară
și te macina cu totul

iar de te-a cuprins o dată
blestemat ești s-o trăiești
și poți viața ta întreagă
depresia s-o clădești

Un comentariu:

  1. Eu sunt mereu la mijloc!30 iulie 2016 la 13:04

    Ai promis că publici o odă a bucuriei. Eu mai aștept, încă....

    RăspundețiȘtergere

Comentariul tău este important pentru mine!