are gheare ca de fiară
și e neagră precum noaptea
cand te prinde, te doboară
e mai tare decât moartea
și nu poți lupta cu dânsa
în mintea ta se întinde
ca-n plasa te prinde-ntrânsa
de te zbați, nu se desprinde
cu cât plângi, e mai amară
peste tot îți doare corpul
e în tine, nu-i afară
și te macina cu totul
iar de te-a cuprins o dată
blestemat ești s-o trăiești
și poți viața ta întreagă
depresia s-o clădești
și e neagră precum noaptea
cand te prinde, te doboară
e mai tare decât moartea
și nu poți lupta cu dânsa
în mintea ta se întinde
ca-n plasa te prinde-ntrânsa
de te zbați, nu se desprinde
cu cât plângi, e mai amară
peste tot îți doare corpul
e în tine, nu-i afară
și te macina cu totul
iar de te-a cuprins o dată
blestemat ești s-o trăiești
și poți viața ta întreagă
depresia s-o clădești
Ai promis că publici o odă a bucuriei. Eu mai aștept, încă....
RăspundețiȘtergere