luni, 11 iulie 2016

Apocalipsa



se adună nori de ploaie 
negri şi încețoșați 
peste poteci străine 
peste pași neumblaţi
ca ei le sunt obrajii 
de atât-amar de plâns 
pierduți le sunt toți vracii 
către pustiu s-au dus 
palmele tremurânde 
imploră îngăduinţă
suflete muribunde 
minți pline de căință

şi vântul suflă aprig 
crivăț înverșunat 
toți oamenii-i adună
din sat în sat, la sfat 
căci vijelia vine 
nu știu ei ce va fi 
li-i teama pentru dânşii 
şi pentru-ai lor copii
nu știu 'ncotro s-apuce 
sfârșitul e aproape 
norii sunt tot mai grei
moartea tot mai aproape 

pe marele Pământ 
un singur Dumnezeu 
îi apăra de rele, 
el este Duhul Sfânt 
dar ce păcat că azi 
chiar însuși Dumnezeu 
cu aşa crundă soartă
nu poate lupta el

căci cea neagră furtună 
ce-n oameni s-a-abătut 
l-a rupt pe om de oameni,
pe oameni de pământ 
din buni facut-a răi 
din îngeri bestii crude 
din suflete iubite,
suflete rătăcite 

şi-atunci rămasă una 
o singură scăpare 
să vină uraganul 
sa spele cu șuvoaie 
tot răul de pe lume
tot ce e blestemat
e timpul ca Pământul
să rămână curat

Un comentariu:

Comentariul tău este important pentru mine!