Hai la mare!

Spune-mi despre ce vrei să vorbim?
Despre salvarea planetei,
Despre înmulțirea delfinilor,
Ori despre gaura din stratul de ozon?

Sunt pregătită pentru orice întrebare!
Doar că eu vreau acum
să fugim puțin la mare! 

Pe malul mării vom putea
Discuta despre transhumanța
transcendentală a sufletelor nemuritoare
Și despre capacitatea metafizică
A creierului uman...
Despre formele apriorice ale cunoașterii
Și despre mitoza organismelor unicelulare

Vii?

Prefă-te că mă iubești

Prefă-te iar că mă iubești
Și că mă porți la tine-n suflet
Poți să mimezi că mă privești
Când mintea-ți este doar un urlet

Prefă-te că mă bagi în seamă
Când lângă tine mă cutremur
Că nu mă lași să-mi fie teamă
Să plâng, să freamăt și să tremur 

Imaginează-ți că-s cu tine
Și tandru mă îmbrățișezi
Că palma mea inima-ți ține
În grijă, să nu explodezi

Prefă-te iar că mă iubești
Prefă-te iar că-ți este dor
Prefă-te că te-ndrăgostești
Iar eu mă voi preface că te-ador

Ai uitat să-mi spui adio

Ți-ai uitat pe noptiera mea
Cartea deschisă la pagina o sută,
Țigara neaprinsă
ca ultimă dovadă
Că ți-ai băut cafeaua rece
Și ai plecat în grabă

Un pulover rătăcit
Îți poartă-n el parfumul
De mosc, precum tutunul
Ce s-a împrăștiat prin pat
Când prea nervos te-ai ridicat
Și ai plecat...

La baie stă pe policioară
O lamă-a ta
Ce-ascunde-n ea puținul ADN
Ce-acolo l-ai uitat
Când te-ai ferchezuit și te-ai tăiat,

Iar peste cadă
Puțină spumă dintr-un gel
S-a cam uscat
Pe-o placă de faianță
Pare că te-ai semnat
Ultima oară când la mine te-ai îmbăiat

Mi-e stranie plecarea ta
Parcă-ai plecat dintr-o scenetă
Și parca-ai tot uitat câte ceva
Precum acele acte vechi din servietă
Semnate de-amândoi...

Aș vrea să fac curat
Să curăț după tine
Dar stau întinsă-n pat
Mă simt atât de bine
Nu vreau să te petrec
Și n-am niciun regret

Doar ca să pleci în grabă
Te-a preocupat
Încât și să îmi zici adio
Ai uitat
Ultima oară când, iubitule,
Din patul meu te-ai ridicat
Și nervos ai plecat...

Încă te aștept

Încă te aștept, iubite 

Ca o frunză în cădere 

Știu că iarna va veni 

Dar eu nu mă tem a geme 

Te aștept și cad într-una 

Într-un abis nesfârșit 

Martora îmi este luna

C-am strigat, n-ai auzit 

Te aștept ca o urmare 

A iubirii neîmplinite 

Te aștept ca un regret 

Al iernii mult prea grăbite 

Te aștept și cad, firește 

Crengii mele-i sunt prea grea 

Te aștept, nu-i o poveste 

Despre el și despre ea 

Este doar povestea mea

Spusa de-o frunză căzută 

Zace-acum în iarba udă

Vine iarna peste ea

Și  ea încă te așteaptă 

Ca o rază întârziată 

Poate te vei îndura 

Și-oi veni în vara ailaltă ...

Mi-e dor de vioara ta

Mi-e dor de vioara ta 

De buricele degetelor tale 

Pe sânii mei 

De cântul tău scârțâit 

Pe pielea mea înfierbântată

Nu mi-e dor de tine

Cât de dor îmi este 

De arcușul tău...

Ireal paradis

Buzele tale mi-au șoptit povestea
încântătoarea poveste de iubire dintre noi
am crezut în ea ca într-un vis
ma simțeam ireal ca-n paradis

Întâlnirea noastră ne fu nebună
ne-am iubit liniștit într-un dans
ca o mare adâncă de după furtună
am zburat amândoi
cat mai sus în abis
de aproape simțind ireal paradis

oricât ne fuserăm de tandri iubiți
oricât ne iubirăm, oricât ne simțirăm
un fulger sări între noi, răstigniți
şi moartă  ne fu iubirea de-o iarnă

m-ai rugat la-început să fiu precaută
şi inima mea s-o țin pregătită
să m-aștept că-ntr-o zi o să pleci negreșit
și-o să uiți brusc tot ce-ai iubit

știu, mi-ai zis, mi-ai scris, mi-ai prezis,
mi-amintesc ca prin vis
că trăim zi de zi
într-un fals paradis...