Pe vremea când iubeai un elefant
Desenai norii cu roz, iar cerul cu orange
Apa avea consistența unei melodii incolore
Iar palmele îți erau veșnic zgâriate
Pe vremea când iubeai un crocodil
Iarba îți mirosea a vată pe băț
Și balta din spatele casei îți părea un ocean
Cerul întunecat îți rostea povești neîntrerupte
Iar mângâierile mamei îți erau alintul suprem
Pe vremea când iubeai o maimuțică
Timpul nu avea măsură
Iar soarele apunea doar ca să răsară odihnit
Urzicile îți umflau tălpile neobosite
Iar nopțile erau lumile tale în care magia se întâmpla
Pe vremea aceea toate animalele erau din pluș
Iar tu încă mai voiai sa schimbi lumea...
Am trecut uneori pe aici , avand aceeasi emotie de la inceput ...
RăspundețiȘtergereAstazi ingaduie te rog sa intreb :
Cum mai este in sufletul tău ?
Uite :
a venit toamna si mi-e tare dor de tine , de o toamna anume de alta data ...
Atat de repede au trecut anii ... mititeii tai sunt probabil adolescenti acum iar parintilor de acasa , de la noi - din zona pe care nu am uitat-o - parintilor deci le-a nins complet argintiul în păr ...
Ce pot sa mai adaug ?
" Mai stai de ma alinta cu mâna ta cea mică
Si spune-mi de ce-i toamna si de ce frunza pică ..."
Sa ai grijă de tine , de toți cei dragi !
Multumesc pentru vizita!
Ștergere