duminică, 6 august 2017

Pe vremea când încă mai doreai să schimbi lumea

Pe vremea când iubeai un elefant 
Desenai norii cu roz, iar cerul cu orange
Apa avea consistența unei melodii incolore 
Iar palmele îți erau veșnic zgâriate 

Pe vremea când iubeai un crocodil 
Iarba îți mirosea a vată pe băț
Și balta din spatele casei îți părea un ocean 
Cerul întunecat îți rostea povești neîntrerupte 
Iar mângâierile mamei îți erau alintul suprem 

Pe vremea când iubeai o maimuțică 
Timpul nu avea măsură
Iar soarele apunea doar ca să răsară odihnit 
Urzicile îți umflau tălpile neobosite 
Iar nopțile erau lumile tale în care magia se întâmpla 

Pe vremea aceea toate animalele erau din pluș
Iar tu încă mai voiai sa schimbi lumea...

Un comentariu:

  1. Am trecut uneori pe aici , avand aceeasi emotie de la inceput ...
    Astazi ingaduie te rog sa intreb :
    Cum mai este in sufletul tău ?

    Uite :
    a venit toamna si mi-e tare dor de tine , de o toamna anume de alta data ...
    Atat de repede au trecut anii ... mititeii tai sunt probabil adolescenti acum iar parintilor de acasa , de la noi - din zona pe care nu am uitat-o - parintilor deci le-a nins complet argintiul în păr ...

    Ce pot sa mai adaug ?

    " Mai stai de ma alinta cu mâna ta cea mică
    Si spune-mi de ce-i toamna si de ce frunza pică ..."

    Sa ai grijă de tine , de toți cei dragi !

    RăspundețiȘtergere

Comentariul tău este important pentru mine!