Resemnarea

Umbre dansează stinse-n tavane 

N-au viața-n ele, dar sunt paravane 

Peste ele nu poți sa treci 

Te palmuiesc cu fiori reci 

Rânjesc tenebru, sunt negre petale 

Putrede, planse, din cea moarta floare 

Nu ai putere sa le înfrunți 

Ai vrea sa fugi, dar pașii-s pierduți 

Stai pironita in neputință

Rememorând tot cu căință

Va veni ziua in care din umbre 

Din nopți plânse și din zile sumbre 

Ziduri macabre se vor prăbuși 

Și soarele tău din nou va zâmbi 

tălpile tale se vor trezi 

Pe drum înflorat cu curaj vei păși 

Va fi ziua-n care resemnarea

In suflet îți va aduce împăcarea