De Dragobete

 

De Dragobete îmi șopteai iubirea

Părând uimit de frumusețea mea

Îmi sărutai trupul

Până la vârful degetelor de la picioare

Până în căușul palmelor

Și până departe, în spatele lobului urechii

De Dragobete păreai atât de îndrăgostit

Precum ghioceii de soare

Sorbeai vorbele mele

Cu zâmbetul larg le sorbeai

Și cu ochii le savurai

Îmbătându-te

Iar eu îți scriam

Îți mărturiseam surprinderea

De-a mă iubi aşa

Îți recunoșteam devotamentul meu

Îți preziceam infinitatea

Ce se va fi interpus între noi

De Dragobete am simțit

Prima premoniție a morții tale

Lăsând iubirea noastră

Sa trăinuiască

Mai departe de limita acestei lumi

Cu mine să nu-ți fie teamă

Cu mine să nu-ți fie teamă 
De monștri, fantome sau de inorogi 
Ia-mă de mâna și ia bine seamă 
Pe urmele mele-n nisip să pășești 
Mergi liniștit, taci și ascultă 
Îndemnul meu muză să-ți fie 
Cerul îți cântă povestea mea mută 
Și-ți dă când ți-e sete să bei apă vie 
Poți să și zbori, de-mi prinzi mișcarea 
Poți să asculți simfonii mii 
Poți să brăzdezi într-o clipă zarea 
De-alegi să alergi cu pașii mei vii 

Nu-ți fie teamă, te însoțesc 
Oriunde decizi să te-drepți și să faci 
Dacă mai cazi, te ridic și te-ndrept 
Te susțin permanent să răzbați 
Ia ochii meu de vrei să mai plângi 
Și inima mea de vrei să iubești 
Și sânul să-l iei de vrei să mai sugi 
Și sufletul meu, când mai greșești 
Din viețile mele trecute să-nveți 
Căci ele cu rost s-au consumat toate 
Când ești însetat de pilde, poveți 
Citește din mine ca dintr-o carte 

Mercantil

Sufletul meu nu este de vânzare

Și chiar de-ar fi, nu l-ai putea avea

Pentru că tu NU

Te poți îndrăgosti la prima vedere

Și nu poți plânge

La ultima întrevedere

Nu poți iubi, ca mine, ce alții doar urăsc

Și chiar nu poți ascunde

Că ceea ce faci zilnic nu are niciun rost

Nu știi ca întreg universul

Este un organism

Al cărui unic suflet

În pieptul meu vibrează

Și ca nemărginitul cât este de întins

Îl poți sintetiza

Doar în privirea mea

Tu știi un singur lucru:

Cu banii ce-i deții

Poți plăti toată lumea

Dar sufletul meu, nu,

Nu-l poți tu cumpăra!

Magia timpului nedefinit

Eu nu-mi trăiesc anii numărând secunde 

Și nici veșnicia pierzând amintiri 

Privesc încântată spre zări însetate 

De iubiri tremurânde și profunde trăiri 

Păstrez amintiri infinite de vieți irosite 

De drumuri scurtate și de clipe pierdute 

De povesti nesfârșite cu vise împietrite 

De-aceea nu-mi număr secunde ce triste, 

Măsoară acel timp ce este uitat 

Eu îmi trăiesc timpul acela 

Ce tu nu-l poți număra cu secunda

Acela ce ție nu-ți ajunge nicicând 

Timpul ce-l pui să ți-l sune ceasul 

Ca tu să te trezești iar și iar 

Plângând și-alergând 

Oprește-te! Timpul este interminabil

De-i schimbi unitatea cu care-l măsori 

Trăiește din plin, incomensurabil 

Vei sti de atunci ce-înseamnă s-ai timp! 

Prolog

1920, Bucuresti

M-am născut în 1905, vara, când era arşita mai mare peste Bucureşti, într-o familie de țuicari. Locuiam într-o căsuță cu două camere, un parter cochet, care se prelungea pana în stradă cu o cămăruță cu vitrină, cu intrare direct din trotuar, în care se opreau bogătașii să cumpere răchiu primenit. Sora mea Violeta era răsfățata familiei, pentru că era frumoasă și le zâmbea șăgalnic tuturor boierilor. Eu eram permanent bosumflată, cu cozile blond grizonat împletite strâns și vârful capului acoperit mereu cu o broboadă negricioasa. “Sa scap odată de tine, muto!”, îl auzeam deseori bombănind dintre sticlele de țuica pe tata. De aceea, când un afacerist ovrei a intrat în magazinul alor mei, el s-a grăbit sa mă descrie, sperând ca va scapa de mine:
- E cuminte, fată mare, face mămăliga bună și dă cu mătura în fiecare zi. Mânuiește cu măiestrie pianul și toarnă cu precizie de farmacist țuica în țoi.
Și el m-a luat. Ca pe un copil m-a luat. M-a apucat delicat de mână, m-a sărutat pe frunte si mi-a zâmbit, dezvelindu-și dinții perfect albi. Aveam doar 15 ani. Am plecat de acasă jelind, cu 2 rochițe, o pereche de pantofi și câteva cărți.
M-a dus în palatul lui, o casă cu două etaje și cu lift cu scripeți, cu majordon la intrare si femeie de serviciu in casa, o țigancă blondă, mai mare cu 5 ani decat mine si mai inalta cu cel putin un cap. 

Asa a început noua mea viață, copleșitor de frumoasă și fascinanta prin încercările pe care mi le-a pregătit...