Moartea Anei

In ziua aceea ajunsesem ceva mai repede la repetetii. Ana nu avea acelasi program cu mine, insa incercam sa ne sincronizam astfel incat sa ne putem vedea zilnic.

Stateam pe o banca in fata teatrului si fredonam o melodie stupida auzita la radio de dimineata. Toata ziua nu mi-o putusm scoate din cap, desi nu-mi placea deloc. Erau doua versuri care se tot repetau prosteste. Cantam incet sa nu ma poata auzi nimeni si ma uitam cum cad, la cea mai mica adiere de vant, petalele florilor din visinul care-mi umbrea banca pe care stateam.

Langa mine a aparut  de nicaieri singurul baiat din clasa care imi dadea tarcoale de ceva vreme. Imi placea de el, pentru ca era foarte bun la orice materie si pe deasupra era si un sportiv renumit in liceu. Juca baschet in echipa liceului si era adorat de toate fetele. Desi cam inalt pentru mine, il priveam mereu cu admiratie. Ochii lui negri mereu ma puneau in dificultate cand ma priveau. De multe ori apelasem la ajutorul sau, stiintele exacte nefiind punctele mele forte la scoala. Niciodata nu am inteles cum poate fi atat de bun la toate materiile.

-          Buna, se poate ? m-a intrebat

-          Buna, sigur, i-am raspuns, iar el probabil a observat ca m-am inrosit. Simteam ca sunt din nou sub stapanirea lui, desi nici macar o clipa nu-mi inchipuisem ca intre noi ar putea fi ceva mai mult decat este.

S-a asezat langa mine, prea aproape de mine, dar nu m-am putut retrage, pentru ca, surprinzator, m-am simtit bine sa ma atinga din greseala. Pe deasupra ma simteam si magulita ca el, vedeta scolii, se afla langa mine si statea de vorba cu mine.

-          Ai lectii azi?

-          Da, tu nu ai antrenamente?

-          Si eu, dar am venit sa te vad.

-          Pe mine ? De unde stiai ca sunt aici ?

-          Te-am urmarit. Si rase discret si zambetul lui avea ceva din stralucirea unei dimineti speciale.

-          De ce m-ai urmarit ?

-          Pentru ca te plac, mi-a raspuns scurt, asa cum nu eram obinuita sa primesc raspunsuri de la el.

M-am ridicat, mi-am pus rucsacul pe spate si am vrut sa plec. Nu am stiut cum sa reactionez, mi s-a parut bizar sa-mi faca asa, pe neasteptate o astfel de marturisire. Mai mult decat atat aveam senzatia ca glumeste, ca rade de mine, desi era un baiat educat si foarte respectuos… Dar eu, eu o iubeam pe Ana. N-as fi putut sa-i fac asa ceva Anei, un baiat in viata mea ar fi insemnat o tradare fata de ea.

Dar el doar s-a intins un pic si a apucat sa ma prinda de mana inainte sa ma indepartez foarte mult de banca de pe care tocmai se ridicase si el. L-am simtit cum se napusteste asupra mea, cum ma cuprinde cu bratele-i puternice. Apoi i-am simtit trupul cum ma cuprinde in intregime si buzele lui moi peste buzele mele. Am vrut sa ma impotrivesc, dar sarutul lui era mai placut. M-am invoit si m-am lasat moale sub apasarea sa. Am inchis ochii si am savurat neasteptatul moment.

-          Buna, Sofia. Buna, Stefan.

Am tresarit amandoi la aparitia Anei. M-am retras imediat din bratele lui Stefan, nestiind ce sa spun. Ana mi-a zambit, desi vocea ii tremura iar ochii, ochii iar nu puteau spune nimic. Ochii ei albastri nu i-au tradat nici pentru o secunda dezamagirea.

-          Pe  mine… pe mine sa ma scuzati… si am vazut-o indreptandu-se spre cladirea teatrului.

-          Ana, stai. Asteapta-ma !

L-am lasat pe Stefan nedumerit uitandu-se dupa noi. Nu aveam ce explicatie sa-i dau nici lui, dar mai ales Anei.

Am luat-o de brat, dar si l-a tras smucindu-l. Voiam sa-i spun ca nu-i nimic intre mine si Stefan, ca nu-l plac, ca a fost un accident. Dar nu puteam, pentru ca inca mai simteam fiorul acelui sarut, inca imi parea rau ca-l lasasem acolo fara nicio explicatie.

Alergam dupa ea, iar ea isi iutea tot mai tare pasii. La un moment dat am strigat la ea :

-          Ana, stai putin !

S-a oprit si si-a intors fata spre mine. I-am vazut ochii sclipitori. Dar fata ei nu-i trada furia, nu-i trada gelozia.

- Am stat. Ai ceva sa-mi spui ?

Am lasat capul in pamant si abia am ingaimat un ‘’nu’’.

- Mai bine atunci. Orice mi-ai spune ar fi de prisos. E dreptul tau sa ai un iubit, cum si eu am dreptul asta.

Dar aveam sa-i spun multe. Abia a doua zi mi-am dat seama cate aveam sa-i spun si abia a doua zi am regretat ca nu putusem sa ma justific.

Seara, la sfarsitul repetitiilor am asteptat-o pe Ana in fata teatrului. Ea trebuia sa termine cu jumatate de ora mai tarziu decat mine. Zilele acelea nu aveam voie s-o deranjez in sala de repetitii. Profesoara ei imi interzisese asta, pe motiv ca-i distrag atentia si greseste vocalizele.

Trecuse mai mult de o ora de cand trebuia sa iasa Ana. M-am dus in sala dupa ea. Coridoarele erau pustii, la fel si sala de repetitii. Am plecat spre casa suparata de ceea ce-i facusem Anei.

Mama ma astepta cu supa calda, insa nu am putut sa mananc mai mult de trei linguri.

-          Ce-ai patit ? Ai luat vreo nota proasta ?

-          Nu, m-a sarutat Stefan.

Mama a chicotit.

-          Pentru atata lucru nu mananci ? Cand te va lua de nevasta, ce-o sa mai faci ?

Nu puteam sa-i marturisesc mamei ca eu o iubesc pe Ana, era nefiresc, indecent si mai ales ingrijorator din punctul de vedere al mamei, tinand cont de faptul ca fusesem educata in spiritul Bisericii si familiei perfecte, formate din barbat si femeie, ce se iubesc pana la moarte.

-          Atunci o sa mananc, i-am raspuns mamei si am plecat plangand in camera mea.

Intotdeauna am apreciat la mama ca a stiut si inca mai stie sa-mi respecte intimitatiile si starile. M-a lasat sa bocesc singura in camera. Stiam ca ma aude plangand si trantind lucrurile prin camera, stiam c-o deranjeaza muzica data tare si ca iar se va certa cu un vecin, dar mai stiam si ca dupa ce ma voi calma va veni la mine cu un ceai fierbinte si ma va mangaia si-mi va da un sfat si-mi va spune o poveste cu mesaj optimist.

Am adormit cu degetele mamei in parul meu dupa ce mi-am baut ceaiul fierbinte in care nu stiam niciodata ce plante pune. Mereu avea alta aroma, dar de fiecare data era atat de bun.

Dimineata m-am vazut la ore cu Stefan. Mi-a zambit si s-a asezat langa mine in banca imediat ce mi-am aruncat rucsacul din spate.

-          Te rog sa ma lasi in pace! i-am soptit rastit, neavand curaj sa-l privesc in ochi.

Si-a apropiat buzele de urechea mea, m-a prins de mana si mi-a soptit si el :

-          Te iubesc, Sofi. Si nu ma las pana nu te iau de sotie.

Am ridicat privirea speriata. Eram rosie, simteam asta. Si cred ca am inceput sa plang si am iesit fugind din clasa, aproape rasturnandu-l pe profesorul ce tocmai intra la ore. Am plans toata ora, pana la pauza, pe scarile liceului. Cand am auzit soneria am intrat in clasa. Colegii ma priveau ingrijorati.

-          De ce plangi, m-a intrebat sefa clasei, s-a intamplat ceva?

Am privit-o furioasa.

-          Da, mi-a murit pisica, i-am raspuns, si aproape m-a amuzat pentru o secunda mutrita ei credula si vadit speriata.

Mi-am luat rucsacul si am iesit in fuga din clasa. Nu ma simteam in stare sa stau la ore.

Voiam sa ma duc la teatru, dar mi-era teama de Ana. L-am auzit pe Stefan in urma mea. M-a luat de mana.

-          Sofi, opreste-te o clipa. Iarta-ma, n-am vrut sa te sperii mai mult decat esti. Uita-te la mine, te rog.

Am ridicat privirea si i-am intalnit ochii aceia care starnisera atatea pasiuni in randul colegelor mele. Am ramas uimita de cat este de frumos. Nu l-am vazut niciodata atat de atragator ca atunci. M-am rusinat de gandul meu si lacrimile au inceput din nou sa-mi curga. Stefan mi-a cuprins fata cu palmele sale puternice, s-a aplecat catre mine si mi-a sorbit lacrimile, una cate una pana s-au oprit. Apoi m-a sarutat din nou, cu atata tandrete, incat nu m-am mai putut impotrivi. M-a imbratisat si l-am imbratisat si eu si m-a cuprins deodata o disperare neinteleasa. Mi-am amintit de Ana si de imbratisarile noastre, de noptile noastre de iubire in care uitam de noi, de pasiunea noastra la inceput neinteleasa, apoi din ce in ce mai bine constientizata. Am simtit ca o durere in piept imaginea ei si m-am tras, desi as mai fi stat, din bratele lui Stefan

-          Stefan, trebuie sa plec. Te rog, nu te supara, dar simt ca nu mai pot sta astazi la scoala. O sa merg la repetitii, si asa sunt un pic in urma cu rolul.

-          Sofi, lasa-ma sa te conduc eu acolo.

-          Nu, te rog, nu e cazul sa iei si tu absente din cauza mea.

-          Te rog, Sofi, gandeste-te la ce ti-am spus. Te plac de la inceputul liceului numai pe tine.

M-am uitat cu stupoare la el, fara a-l putea crede.

-          Ma faci sa rad, atatea fete alearga dupa tine si tu te uiti la mine ? Am jumatate din inaltimea ta, nu sunt olimpica nici la fizica, nici la matematica. Eu doar dansez. Ce-ti poate place la o balerina ?

-          Asta ! si m-a luat in brate ca pe un fulg si a facut doua piruete cu mine. Apoi m-a sarutat din nou si cand m-a pus jos ma simteam ametita, dar euforica si fericita.

-          Chiar trebuie sa intri la ore, Stefan. Eu voi merge la antrenamente. O sa ma gandesc la ce mi-ai spus, desi prioritatiile mele sunt altele acum.

-          Te rog, gandeste-te cat vrei tu, eu te astept toata viata.

Am zambit stiind ca exagereaza, dar mi-a placut cum a sunat ‘’toata viata’’

In curtea scolii am simtit din nou durere acuta in dreptul inimii si am luat-o la fuga spre teatru.

M-am asezat pe treptele teatrului, stiind ca Ana trebuie sa ajunga abia peste trei ore. Nu stiu cum au trecut cele trei ore. Ma gandeam fara sa vreau la Stefan, la saruturile lui, la frumusetea lui fizica. Il doream si pe el, asa cum o dorisem si pe Ana si ma durea ca simt asta. Mi se parea nedrept fata de ea, fata de tot ceea ce ea imi daruise pana atunci, fara nicio conditionare, fara a astepta vreodata ceva in schimb. Si ma durea ca ma vazuse in bratele lui si abia o asteptam sa-i spun ca totul fusese un accident, o ratacire de moment. Apoi ma gandeam la el ca la un ideal, un baiat la care nu poti nici macar visa si ma simteam puternica si frumoasa gandindu-ma la declaratia lui.

Se facuse ora unu si Ana aparuse. Incepusem sa ma ingrijorez. M-am dus in sala si am zarit-o prabusita langa pian.

Am inceput sa strig disperata. Am atins-o si era rece. Nu mai respira probabil de mai multa vreme.

Strigatele mele au adus-o intai pe femeia de serviciu, apoi pe administrator si in final si pe profesoara de canto.

Apoi a venit salvarea, imi amintesc ca prin vis, cineva mi-a dat niste apa sa beau. Toata lumea gesticula, vorbea neinteles, se agita. Ana a plecat cu salvarea, eu am ramas socata in sala, langa pian. Dupa un timp profesoare Anei de canto mi-a spus parca silabisind ca va veni tatal meu sa ma ia de acolo. A venit tata, aproape ca nu l-am recunoscut. M-a condus la masina, tinandu-mi rucsacul din care atarna o beteala roz, de la poantele mele. Acasa m-a intampinat mama cu un ceai, mi l-a turnt pe gat aproape si m-a tinut la pieptul ei pana am adormit. M-am trezit tipand si plangand la ora doua noaptea, mama a venit din nou langa mine si m-a mangaiat pana am adormit din nou.

La 8 dimineata  a sunat telefonul. Tot ca prin vis am auzit-o pe mama spunand : o iau pe Sofia si venim imediat.

Afara ne astepta un taxi galben, cu niste cifre care se incalecau una peste alta. Mama mi-a soptit ca totul va fi bine, sa nu ma ingrijorez, iar eu nu puteam sa inteleg ce se intampla si cum de se intampla. Parca ma aflam intr-un bizar cosmar din care nu ma puteam trezi, parca eram intr-o pelicula de film si eu eram deopotriva si spectator si actor. Am ajuns in salonul Anei si cand am vazut-o cu ochii inchisi si cu perfuzia in mana am inceput sa plang si m-am repezit asupra ei. Mama m-a rugat sa nu ma apropii prea tare si sa-i vorbesc incet.

-          Traieste ?

-          Da, draga mea, traieste, dar este in coma.

-          Mama, dar cum ? Ce s-a intamplat ?

-          Nu stim inca, dar credem ca a luat ceva, niste pastile, niste somnifere...

Am simtit din nou starea aceea de ameteala si durere. Ma simteam vinovata. Abia acum intelegeam ce se intamplase. As fi vrut sa-i spun chiar atunci c-o iubesc, ca nu pot trai fara ea, ca Stefan nu inseamna nimic pentru mine, ca doar prin ea si pentru ea respir. Dar nu puteam face asta de fata cu mama, care, oricat de deschisa era, n-ar fi putut intelege relatia dintre noi doua. M-am apropiat de Ana plangand si i-am soptit :

-          Ana, te rog, nu-mi face asta. Nu ma lasa !

Durerea a devenit insuportabila si mama m-a luat de langa ea si m-a scos pe hol. Pe hol era Stefan care a vrut sa-mi spuna ceva, insa am evitat sa-mi vada ochii, probabil m-ar fi tradat.

Am iesit in curtea spitalului si am fugit plangand pe dealul care incepea chiar de acolo. Am alergat ca o nebuna, lovind cu furie toate pietrele ce-mi ieseau in cale, plangand si invinovatindu-ma. Ce am facut, ce am facut ?  Doamne, te rog, nu mi-o lua pe Ana. Cand m-am oprit mi-am dat seama ca degetele imi sangerau si sangele trecuse dincolo de panza alba a balerinilor mei.

Ana a stat in coma 5 zile. Cand a deschis ochii eu eram langa ea. I-am zambit si am luat-o de mana.

-          Este dreptul tau sa fii fericita, mi-a soptit, si, privindu-i buzele uscate ce abia aveau putere sa se deschida, imi venea sa i le musc, sa i le sarut, sa le dau eu viata si vlaga.

M-am intins langa ea si am sarutat-o pe obraz :

-          Sunt fericita ca traiesti si-ti multumesc ca nu m-ai lasat. Nu este nimic intre mine si Stefan, a fost doar o ratacire de moment. Te iubesc si te rog, te rog mult, sa nu-mi mai faci asa ceva.

Ana si-a intors privirea pentru a nu-i vedea lacrimile ce tocmai incepusera sa-i curga.

O iubeam atunci mai mult decat oricand si faptul ca traia ma facuse sa uit cu totul de Stefan. Pentru un timp...

Weekend de vara

Era primul weekend cand parintii mei s-au hotarat sa plece la mare fara mine. Urma sa raman singura acasa pentru doua zile.

Mama impacheta calma cateva tricouri, prosoape si lotiuni de plaja.

-          Sofi, ai vorbit cu Ana?

-          Da, mama, va veni maine dupa orele de canto.

-          Parintii ei sunt de accord?

-          Da, mama, nu te ingrijora. Totul este aranjat

Sambata la pranz Ana a sunat la usa.

-          Buna. Ti-am adus amandine. Stiu ca n-ai voie acum, inainte de premiera, dar cred ca doua-trei  se vor arde pana luni.

-          Bineinteles, i-am raspuns, si le-am inghesuit imediat in frigider.

Si-a dat sandalele jos si a ramas desculta, neindraznind sa treaca mai departe de hol.

-          Intra, te rog. Vreau sa-ti arat camera mea.

M-a urmat ca o pisica pana in camera, pasind cu team a pe langa poteca moale de covor. In capatul holului a atins cu cotul o vaza mare din lut in care stateau niste fire de bambus.

A tresarit speriata si s-a inrosit.

-          Fii fara grija, si eu am rasturnat-o de cateva ori. E rezistenta. Am ras ingaduitor in speranta ca se va relaxa.

In dreptul usii s-a oprit. A exclamat retinut, vadit impresionata.

Peretii camerei mele erau plini de oglinzi, iar unul dintre ei avea dintr-o parte in alta o bara de lemn, prinsa la nivelul taliei mele. In coltul dinspre fereastra statea ladita cu balerini. Perdeaua flutura suav, mirata si ea de mirarea Anei. Sifonierul meu era alcatuit din trei module imense, in cele doua laterale fiind toate rochitele mele, costumele de gimnastica, bandaje elastice, sprayul pentru dureri, farduri, elastice pentru par, paiete, clame, agarafe, toate intr-o ordine desavarsita. Modulul din mijloc adapostea in partea de jos hainele mele de zi cu zi, iar in partea de sus cateva carti si multe jucarii de plus. Globul muzical in care incepea sa ninga in ritmul unui pian invechit i-a atras atentia.

-          Iti place zapada?

-          Stii bine ca da, i-am raspuns in timp ce am prins-o de talie si mi-am varat nasul in parul ei despletit.

-          Vrei sa dau drumul la muzica?

-          Ce muzica?

-          Ce-ti place tie! Si i-am aratat cele doua sertare ale biroului pline cu cd-uri si casete.

A inregistrat dintr-o singura privire toate titlurile. S-a oprit asupra ultimului cd achizitionat de mine, Richard Clayderman, de parca ar fi intuit ca-l  cumparasem pentru ea, cu gandul la ea.

“Balada pentru Adelina” era prima piesa de pe cd.

S-a asezat pe marginea patului, abia atingandu-l. M-am intins pe parchet, in fata ei.

-          Stii cat de mult iubesc pianul, i-am spus entuziasta.

-          Nu ai un pian in casa?

-          Nu, n-as sti sa-l folosesc la fel de bine ca tine. Ma multumesc sa-i ascult pe altii.

-          Nici eu nu stiu sa dansez, insa nu ma multumesc doar sa privesc. Cand imi vine pofta sa dansez, dansez.

Am inceput sa rad.

-          Ana, nu te-am vazut niciodata dansand. Vrei sa dansam?

-          S-a facut, a raspuns imediat, ca si cum ar fi asteptat acest impuls.

Camera mea era destul de mare, atat de mare incat sa putem dansa amandoua fara sa ne incurcam una pe alta.

I-am aratat cateva miscari simple din brate, pe care si le insusea extrem de repede, de parca ar fi dansat dintotdeauna. Se misca firesc si usor, cu o gratie uimitoare.

-          Tu chiar stii sa le faci pe toate? Ai putea veni cu mine la premiera, ai fi o lebada gratioasa.

A ras si a inceput sa-si impleteasca parul. Facea asta de fiecare data cand i  faceam un compliment, fiind convinsa ca-mi poate directiona atentia catre orice altceva decat propria-i persoana.

-          Este foarta frumoasa camera ta. Este calda si prietenoasa, ca si tine.

Nu ne-am dat seama cand a venit seara. Am cantat, ne-am uitat pe reviste, ne-am barfit profesoarele de dans si de canto, colegii de clasa, ne-am probat cu rochiile mamei, ne-am machiat si ne-am coafat in fel de fel de forme traznite. Ne-am strambat una la alta, ne-am schimonosit in fel si chip si am ras mult.

-          Ne culcam?

-          N-as vrea, dar mi-e cam somn, mi-a raspuns cascand.

-          Mama ti-a pregatit o camasa de noapte.

Era o camasuta scurta, din bumbacel, alba cu ursuleti rosii pe care scria “sweet”. Mie imi venea putin deasupra genunchilor, ei de-abia ii acoperea chiloteii.

S-a dezbracat incet si si-a pus hainele cu grija pe scaunul biroului meu.

M-a surprins privind-o buimaca.

A lasat privirea in jos si s-a cuibarit langa mine in pat. Am intins mana si am stins lumina. In clipa urmatoarele am auzit-o pe Ana exclamand de uimire. Tavanul era plin de luminite fluorescente, minuscule cat niste puncte, cu grija aranjate de tata, imitand constelatiile stelare.

-          Uite carul mare! mi-a soptit.

-          Poti sa-ti pui o dorinta, i-am raspuns si eu tot in soapta, parca fiindu-mi teama sa nu ne auda cineva.

Am auzit-o gemand slab si i-am simtit mana pe sub camasa mea de noapte, pe care mi-a ridicat-o usor. Nu m-am impotrivit, desi mi-era poate la fel de teama ca si ei de c eea ce ar fi putut sa se intample.  Mi-am ridicat camasa si mi-am scos-o. Apoi am ajutat-o si pe ea sa se dezbrace. I-am mangaiat sanii mici si tari si mi-am lipit buzele de ei. Pielea ei mirosea din nou a flori proaspete si eu simteam niste palpitatii nefiresti in jurul buricului. I-am sarutat sanii in timp ce ea imi saruta gatul si-mi mangaia talia, coborandu-si mainile spre fese. Tremuram amandoua nedumerite, dar senzatiile ce la traiam erau mai puternice decat orice incercare de impotrivire.

M-am lasat pe spate cand ea m-a impins usor in piept cu barbia. I-am simtit buzele coborand pe sani, apoi pe abdomen. Frematam déjà de placere cand m-a mangaiat in interiorul coapselor, urcand pe linia muschiului croitor. Deodata am simtit contractandu-se muschii abdominali si un spasm puternic m-a facut sa-mi scape un tipat. Ana a continuat sa ma sarute pe abdomen in jos, de parca nici nu m-ar fi auzit. M-am lasat mangaiata si sarutata asa cum nu-mi imaginasem vreodata , pana ce spasmele repetate au devenit dureroase. Atunci ne-am oprit epuizate. Cunoscusem amandoua pentru prima data dragostea  trupeasca. Si era mai presus decat orice inchipuire.