Cerul privește prin mare furtuna
Furtuna cea grea, cu vânturi turbate
Și marea cea neagră, geme nebună
De-atâtea dureri în valuri vărsate
Privește în mare și plânge din nori-șieși
Cu lacrimi sărate, uneori înghețate
Ploaia îi cade precum blestemul
Pe marea cu multe vapoare-necate
Vă plânge și cerul, vă plânge și marea
Vă plânge întreg universul
Pe voi marinari ai propriilor vise
Cu vâsle-speranțe și-n păr cu meduze
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariul tău este important pentru mine!