Oglinda

Mă uit în oglindă și tac
Ochii mi-s grei
Privirea-mi se tânguie
Zdrobită pe urme pe care
Cu greu mă încumet să calc 

Pe piele crescutu-mi-au solzii tristeții
Tot mai tari, mai bine definiți
După fiecare încercare
De trântă cu nămeții 

E ciudat cum mă văd în oglindă, 

dar nu plâng 

Oglinda reflectă

Ce pot eu în suflet să strâng 

Ma-ncovoi
Și mă strâng
Oasele dor,
Aripi îmi stau istovite în spate
Însângerate
Și aplecate.
Au zburat milioane de ani
Pentru dreptate 

Nu-s prea frumoasă,
Nu-s nici prea urâtă
Sunt obosită
Încercănată și ciufulită
Nu ies din lupta, rămân temerară
Brațele încă au o putere bizară

Mă uit în oglindă și tac
Așa ciudată cum sunt, mă plac!