Cândva

Cândva stăteam pe-o margine de vis 

Ne povesteam versete de-întâmplări

Râdeam strident

Se-înfiorau lichenii

 

Dar uite-așa-ntr-o poezie

ne-am aprins

Și te-am iubit, firește

Cum numai personajul din poveste

Știe a iubi

Și tu m-ai răsfățat

Cum numai universul își răsplătește

Întinsul infinit

 

Cât ne-am iubit

Cândva...

Ce e și timpu-acesta

Și cât de inexact

Își macină prezentul

 

Acum eu sunt aici, atât de improbabil

Tu ești acolo, într-un trecut abstract

 

Cândva stăteam pe-o margine de vis

A fost realitatea

Ce-o clipă, împreună, ne-a întrepătruns