chef in camin

Nu stiu cum, era iar sambata seara si eu tot singura. Toate fetele plecasera pe la casele lor prin provincie, eu nu. Mergeam destul de rar acasa in weekend, pentru ca lucram. Ajunsesem in camin pe la 6 dupa amiaza, si ma pregateam de papica si culcarica. Camera mea, dupa cum stiti, era amplasata pe un modul, langa o alta camera. Holul modului era prevazut cu 2 chiuvete, iar in dreapta avea wc-ul si in stanga dusul. Usa modului nu statea niciodata incuiata, pentru ca se perindau pe acolo prea multe persoane care nu stateau in cele doua camere. In camera de alaturi stateau niste fetiscane la vreo 30 ani, studente pe la colegiile UTCB-ului, inalte, frumusele, dar ciufute. Una dintre ele era foarte frumoasa, mereu ma uitam cu coada ochiului la ea cand ne intalneam la chiuvetele de pe modul. Nu eram prietene, pentru ca eu eram prea mica si nici nu ne prea intersectam. Ne salutam si atat. Alta, trecuta de 30 de ani, cred ca fata batrana, n-o puteam suferi pentru ca se suia cu picioarele pe capacul wc-ului. Am rugat-o sa-l ridice inainte de a se cocotza ca o capra pe el, dar n-am avut succes. I-am scris si un bilet mare pe care i l-am lipit deasupra wc-ului in care i-am explicat cateva reguli de igiena si politete. A enervat-o foarte tare asta, dar n-a renuntat la obicei. In fine, i-am strigat odata ca e n.f. si s-a potolit. Cred ca asta o durea cel mai tare. :/
Dintre cele 5 fete din camera alaturata una era batrana, uratzica si nf, una, cea foarte frumoasa era si foarte serioasa, iar celelalte trei erau zbanghii rau. Ele au organizat cheful despre care o sa va povestesc acum.

Stateam linistita in patutul meu si citeam o carticica. De pe la 9 au tot inceput sa vina oameni. Auzeam scartzaitul usii de la modul urmat de voci si rasete groase. Mi-am inchipuit ca va fi un chef mare, dar nu m-am nelinistit, pentru ca pe vremea aceea puteam dormi in orice conditii. In scurt timp dupa ce am a inceput sa duduie muzica, am adormit.

Eu dormeam bine intotdeauna. Colegele mele mai faceau mici petreceri la noi in camera, cu muzica, dans si glume. Eu insa dormeam. Nu le auzeam. Imi puneau tot felul de obiecte pe mine (eu dormeam pe spate), se pozau langa mine ca langa un mort. Eu nimic. Dormeam lemn.

Pe la doua un bubuit in usa mea m-a facut sa sar trei metri in sus. Era ca si cum cineva ar fi fost aruncat in usa. M-am lipit de usa sa ascult ce se intampla, pentru ca era o galagie infernala. Fetele tipau, baietii se injurau. Lipita de usa, cineva a mai fost odata izbit in timpanele mele. Mi-am luat repede un capotzel pe mine si mi-am cautat sprayul paralizant. M-am dus la ferestra, am deschis-o si m-am asezat cu mana intinsa spre usa, pregatita sa ma apar. Au mai urmat doua izbituri, iar urlete, tzipete si injuraturi. Era clar, cineva era batut la mine-n usa. Iar eu eram singura in camera, mica si neajutorata. M-am gandit ca daca intra peste mine, ma arunc pe geam. Stateam la 2, speram sa supravietuiesc.

Bataia s-a mutat incet in hol. Era ca in filme. Eu doar auzeam, nu vedeam, dar eram ingrozita. Loviturile de pumni si picioare in victima se distingeau foarte clar. N-am avut curaj sa ma misc de langa fereastra pana nu s-a linistit totul. Dintr-o data s-a facut o liniste mormantala. Fetele au venit pe rand in camera. Le auzeam vorbind in soapta. Pareau ingrijorate. Una dintre ele plangea. Am auzit mai tarziu politia. Apoi o salvare. Nu stiu cand m-am dezlipit de la fereastra. Corpul imi tremura ingrozitor, si-mi venea sa plang. Am adormit ingrozita. Dimineata, cand am iesit din camera, am calcat pe sticle sparte, mucuri de tigara, bautura varsata, resturi de mancare. Pe holul cel mare am incremenit cand am vazut pe perete urme de sange in forma unei palme. Probabil fusese ultima incercare de a se ridica a victimei, sau ultima suflare.

Luni am fost si eu interegota de politie, ca si colegele mele care fusesera plecate acasa. Victima era un bucurestean, care sosise neinvitat la chef. Fusese batut cu picioarele, cu pumnii, cu sticle sparte. Prima lovitura si-o luase in usa mea. Au urmat altele, si altele, iar in final a fost injunghiat. Toate astea sub privirile neputincioase ale colegelor de modul si ale celorlalti invitati. Era in coma, cu putine sanse de supravietuire. Aaa, tipa care o auzisem noaptea plangand avea ochiul invinetzit. Incercase sa-i desparta pe baieti.

eee pisici!

V-o mai amintiti pe Charly? Cea cu ochii galbeni? Cea care m-a facut de ras la doctor? Ei bine ea, tocmai ea, a fatat pe 2 aprilie 4 pui: 2 fete si doi baieti. Baietii negri, fetele baltzate. As fi vrut sa scriu despre ea un post: "Charly nu mai e bortzoasa". Dar nu pot, nu pot, si asta ma nelinisteste.

Pe 2 aprilie a fatat. 4 ghemuletze fara ochi si fara cozi. La fix 12 zile dupa marele eveniment, slabita fiind de la alaptatul continuu, Charly a innebunit. N-ati vazut pisica nebuna? Ei bine, iata:



Sex in grup la mine-n curte. Eu n-am mai apucat in obiectiv decat pe cei doi handralai, dar au fost trei si chiar patru la un moment dat. Au calarit-o pe Charly a mea trei zile si trei nopti. Pe ploaie, pe vant, ziua, noaptea, sub masina, pe masina, pe gard, sub gard...Saraca maica-mea a stat sa hraneasca puii cu seringa pentru ca mama lor naturala avea treaba cu golanii.

Dar nu asta este problema cea mai mare. In curte se perinda zilnic vreo 10-15 matze. Care mai de care mai tupeiste si infometate. Nesimtzitzii de motani fac pipi pe unde nimeresc, dar placerea lor cea mai mare este sa faca in bradul pe care am dat 2 mil de craciun si in papucii cu care ies in curte. Bradul s-a uscat deja, iar papucii... nu mai zic nimic de ei.

Mai nou, pisica vecinei, s-a indragostit de puii lui Charly. Sta lipita de usa, ca sa intre direct in casa prin spirjinere. Si e bortzoasa. Si ea?, ma intrebatzi. Daaa, si eaaa. :((( Ii zicem Ciufi, iar la cei min. 5 pui pe care o sa-i fete in usa o sa-i numim "Ciufuliti-va de aici, impielitzatzilor!"

Charly e din nou bortzoasa, gratzie amorului nebunesc prin care a trecut. Doctorul mi-a zis s-o castrez in max. 15 de la perioada infierbantata, dar a trecut aproape 1 luna. Inca pe atat, si altzi pui o sa ne mishune peste tot, ca furnicile. Am auzit ca a doua sarcina se prinde mai usor si ca de regula se dubleza nr. spermatozoizilor care ajung in uter.

Si acum vine o intrebare de mare iubitoare de pisici care nu mai vrea altele in plus de cele 15 + noii veniti: noi ce pisici ne facem cu atatzia pisici mici?

Va rog, luatzi si voi din ei! Sa ramana loc pentru generatzia tanara. Ce pisicii mei !?



De la stanga la dreapata:
nr. 1 - Grasa. S-a nascut prima, mananca cel mai mult, sta treaza cel mai putzin.
nr. 2 - Stelutzu. Are o stelutza alba pe piept. Stie deja sa scuipe si sa se agatze cu ghearele de pielea canapelelor.
nr. 3 - Nebunu. E cel mai jucaus, mananca si boabe in completarea laptelui si ma ajuta sa slabesc alergand prin casa dupa el sa-l scot afara dupa ce am pus alarma si vreau sa plec
nr. 4 - Fara nume. Tot fetitza. M-a scapat un om bun de ea. Sunt sigura ca ii merge bine unde este si ca e la fel de scumpa ca fratzii ei.

In loc de "happy end" va invit sa va delectatzi cu cateva imagini cu cei 3 magnifici. Ca sa va obisnuitzi cu mutritzele lor inainte de a-i duce acasa la voi. :)

foc in camin

Devenisem atat de apropiate, incat mergeam dezbracate prin camera fara sa ne jenam una de alta. Mai mult decat atat, Di. ajunsese sa nu se mai jeneze de nimeni. Desele episoade de epilat, machiat, facut unghii, coafat,pensat, etc. se desfasurau de multe ori in fata vizitatorilor. Si eu imi faceam unghiile, ma fardam sau ma imbracam nu numai atunci cand eram doar eu cu Di, insa epilatul il suportam numai cand eram singura in camera.

Era weekend. Di era plecata acasa. Eu, singura. Si daca sunt singura, am gandit, sa ma rasfat. M-am dusat vreo doua ore, m-am cremuit vreo 3,am experimentat cateva noi tehnici de fardare, mi-am facut desene si desenashe pe unghii... orice, numai sa nu ajung la epilat. Nu-mi era foarte frica, doar ca ultima oara cand incercasem sa-mi pun ceara prin anumite locuri mai dureroase, am scos-o milimetru cu milimetru, timp de cateva ore. Ma obisnuisem cu aparatul de epilat sau cu lama. Ceara, cu toate ca stiam ca teoretic e mai putin dureroasa decat aparatul epilator, n-o suportasem. Dar nu mai puteam amana prea mult momentul. Imi cumparasem o cutie metalica cu ceara epilatoare, un spray special pentru after-chin, o crema cicatrizanta si dezinfectanta. Erau de multa vreme in dulap, iar acum chiar era momentul sa folosesc ceea ce cumparasem (pentru ca nu mi se intampla prea des sa si folosesc ce cumparam).

Aveam in camera un resou improvizat, cu o rezistenta groasa cat mana mea cand eram slaba. Era facut dintr-o bucata imensa de BCA, in care scobiseram niste santuri suficiente pentru rezistenta aceea. Duduia acel resou. cand era frig afara, eu si Di. stateam in camera doar in chilot si maiou, cu geamul un pic intredeschis sa iasa fumul de tigara. Niciodata nu am suferit de frig in camin, pe vremea functionarii resoului-mamut.

Am pus plina de curaj recipientul cu ceara pe cea mai puternica sursa de caldura din camera si m-am asezat pe pat, asteptand sa se topeasca obiectul torturii.

Dupa cateva minute mi-am adus aminte ca n-am lapte. Am luat niste bani si am coborat la chioscul din fata caminului. Mi-am luat laptele fara de care nu puteam trai si m-am indreptat repede spre camin.

In fata scarii exterioar m-am intalnit cu o prietana din orasul meu, pe care n-o mai vazusem din liceu
- Vaiiiii, nu pot sa cred. M, ce cauti pe aici?
- Pai am venit in vizita la X.
- Care X?
- Pai X din a XII B. Hai ca-l stii.
- Aaaa. Tipul ala brunet cu gura mare. E student la constructii?
- Da, e la civile
- Nu l-am vazut prin camin. N-avem acelasi program
Si hi-hi-hi si ha-ha-ha, timpul zboara repede cand te intinzi la barfa. Ne-am pupat dupa jumatate de ora, cu regretul ca n-am putut sa ne povestim toata viata.

Am intrat in camin cu punga de lapte in mana, incantata de intalnirea si discutia avuta. Aflasem cateva stiri noi, foarte picante. La parter parea totul in regula. Cu cat urcam insa, la fiecare treapta adaugata, simteam intepaturi in nas si-n gat. Ah, iar s-a ars cablul ala gros electric, am gandit. Cu cat ma apropiam de etajul 2, cu atat fumul devenea tot mai gros. Am vazut cativa caministi coborand in fuga pe scari. Ce s-a intamplat? Nu stim, nu stim, cred ca a luat o camera foc. Iar, am intrebat revoltata. Cu 2 saptamani in urma luase foc o camera de la parter, de la un resou improvizat. Pompierii au venit la timp. S-au distrus doar trei camere, niste perdele si niste paturi din depozitul de cazarmament. Cu 1 sapt in urma explodase cel mai gros cablu electric care-l vazusem vreodata, tot de la imporvizatiile studentiilor. Am zis totusi sa merg in camera, sa stau cuminte. Nu parea a fi totusi un alt incendiu. Nicio clipa nu m-am gandit ca fumul venea din camera mea. Patrundeam tot mai greu prin fumul gros, imi lacrimau ochii, ma ustura gatul si aproape ca nu mai vedeam nimic (e drept, nici nu aveam becuri pe hol). Dar eu mergeam ca tuta spre camera mea fara sa ma gandesc macar o fractiune de secunda ca eu eram vinovata. Can am intrat in camera, sa mor. Era un fum ingrozitor. Atunci mi-a picat fisa: ceara. Nu stiu cum am ajuns la fereastra. Am deschis-o larg, am scos monstrul din priza si am udat repede niste prosoape cu apa. Iar ceara mea, vaiii, ceara mea, nu mai era. Fiersese si se scursese pe rezistenta rosie care devenise neagra. Cedase. Roteam ca o nebuna prosoapele ude deasupra capului incercad sa directionez fumul spre fereastra. Cateva ore am dat din brate. Fumul a iesit complet dupa 3 zile. M-am rugat sa nu vina administratora. Mi-era frica de ea.

Ciudat, nimeni nu si-a dat seama de unde venea fumul. Scapasem.

Am folosit cu succes aparatul epilator multi ani dupa. Ceara am mai incercat-o doar la salon, dar si atunci numai sub stricta supraveghere: cu ochii belitzi pe plita care o incalzea. Mai tarziu am descoperit ceara rece. Mare inventie, domle.

un colt de rai

Ati auzit? A inviat Hristos!

Ati auzit? Hristos a inviat. S-a intamplat anul acesta intr-un coltisor de rai de langa orasul meu natal. M-am hotarat cu o zi inainte de a ajunge acolo. Chiar daca sunt doar 20 km din fata blocului parintilor mei pana in statiunea Olanesti, m-am gandit ca nu mi-ar strica sa renunt la framantat cozonaci, invelit sarmale si pictat oua rosii si sa inchiriez un apartament la hotel. Mi-am sunat sotul entuziasmata si i-am zis: de maine dormim la hotel. Mi-am luat parintii, copilul si sotul si ne-am cazat intr-un hotel amplasat pe malul raului Olanesti, intr-un apartament cu vedere la munti. Copilul meu a fost impresionat de marea de verde care l-a inconjurat in toate plimbarile si de aerul curat care-ti desfunda narile si plamanii. A ascultat curios susurul raului involburat. Nu a mai auzit asa ceva pana acum. S-a jucat toata ziua prin parcul colorat in zeci de nuante diferite de verde. A aplaudat fericit si a chiuit la vederea fiecarui caine vagabond. Erau peste tot, dar niciunul violent sau scandaligiu. In seara de inviere a adormit tarziu, aproape de 12. Nu se mai satura de joaca, iar veselia lui era inepuizabila. Era mort de oboseala, dar parca astepta si el miracolul Invierii. A fost rapus in final de oboseala, dar dimineata la ora 6 s-a trezit dornic s-o ia de la capat. Au reinceput plimbarile si jocurile in aerul curat.
Hristos a inviat intr-un colt de rai. A inviat in sufletul meu, aducandu-mi atata fericire cat nu pot cuprinde. Anul trecut de Paste eram in maternitate, Bogdan avea doar 2 zile. Anul acesta Hristos a inviat din nou pentru noi doi.
Ati auzit?
Hristos a inviat intr-un colt de rai. Si eu si Bogdan am fost de fazta.

Lila eye drops

mărgele mov picurau de la gâtul meu
mari, rotunde, se rostogoleau pe covor
rimelul negru se scurgea şi el pe obraji,
iar rujul se-ntinsese ca un şarpe pe la colţul gurii

oja sărise şi ea ca smalţul de pe o scoică bătută de soare
şi inelul, inelul cu diamant atârna lucitor pe mâna scursă lângă pat
o mângâiere de vis aluneca pe mătasea albă ca un pescăruş somnoros
iar stelele, da stelele, se vedeau prin perdeaua de organţa

- de câtă vreme stăm aşa? te-am întrebat
- de-o veşnicie! ai răspuns
sau mi s-a părut că aud murmurul unui val spart în stâncă,
iar stânca rămăsese nemişcată, cu muşchii verzi crescuţi pe ea

ceasul a sunat pentru a mia oară miezul nopţii
am vrut să-mi pun piciorul în pantoful de sticlă
de oboseală nu l-am nimerit
şi am fugit, am fugit aşa desculţă pe nisipul încă fierbinte şi alunecos

m-ai strigat din nou
şi strigătul tău era plăpând ca o bătaie de aripi
sau ca o rugăciune spusă duminica în faţa icoanei
m-ai strigat, dar eu m-am dus

m-am dus fără să mă mai uit în urmă
soarele mai avea puţin şi ieşea din apa
scăldată într-o lumină violacee
ţi-am lăsat poteca însemnată cu mărgele mari, rotunde şi violete
ca lacrimile mele 

Lila eye drops were falling along my neck
Big, round, they were rolling on the carpet
Black mascara is all over my cheeks
And the lipstick was stretched like a snake around my mouth

Nail paint was damaged like a old seashell burned by the sun
And the diamond ring shines on the hand hanging along the bed
A sweet stroke slides on the white silk like a sleepy seagull
And the stars, yes the stars could be seen through the organza curtain

How long have we been staying like this? I asked
Since I don’t now when! Was the answer.
Or it seems that I heard whisper of a wave crushed by a stone
And the rock was stayed moveless sea weed covered

The clock rings again in the middle of the night
I wanted to put my leg in the glassy shoe
But I was tired and I couldn’t do it
And I ran, shoeless on the hot, slippery sand

You hale me again
But the your voice was like a wing battle
Or like a Sunday prayer in front of the icon
You hale me, but I was gone

I left without a look back
The sun was seconds to rise from the sea
And the water was bathing in a violet light
I left a path marked with big, lilacs drops
Like my tears.

cum sa iti asiguri norocul in viata

Pasi de urmat:

1. faci caca in pampers. poti incerca chiar de doua ori consecutiv. e mai sigur.
2. faci galagie ca sa fii schimbat imediat
3. urmaresti cu atentie unde duce mami sau bunica pampersul murdar
4. astepti un moment de neatentie (nu e nevoie sa astepti mult)
5. te indrepti cu viteza spre locul cu pricina si apuci rapid cu ambele maini cocolosul plin de noroc
6. il desfaci cu atentie sa nu te murdaresti
7. iti bagi mainile pana la cot in el si te spoiesti cu "crema" maronie peste tot
8. poti arunca un pic si pe pereti, ca sa taxezi bine neatentia parintilor
9. poti gusta un pic
10. nu prea mult, ca miroase urat
11. te poti stramba si chiar chiui daca-ti mai arde. oricum, norocul pe viata a fost asigurat
12. ACUM SA VINA CINEVA SA STRANGA MIZERIA ASTA!

cat dureaza o cura de slabire

a trecut mai mult de o luna de cand ma chinui sa tin cura de slabire. nu e usor. nu e usor deloc. insist pe aspectul asta. am renuntat la ciocolata, am renuntat la doua mese pe zi, am renuntat de paine, dulciuri, fructe dulci, orice fel de suc, mancare gatita. am renuntat la orice iti poate intretine viata: apa, somn, mancare. da, am slabit. nu mult, dar vizibil. jubilam de fiecare data cand mi se spunea: "fata, ce ai slabit!". da?? intrebam magulita. "chiar se vede?" ma simteam bine sa mi se spuna de doua trei ori. cand o persoana pe care n-o mai vazusem de mai mult timp nu se simtea sa remarce cat de muuult am slabit, o fortzam eu: "se vede ca am slabit?" si saraca trebuia sa spuna: "da, se vede. acum observ, chiar ai slabit mult". ei bine, orice minune tine prea putin. incepand de joi, cand am fost convinsa ca am facut un mic accident vascular, m-am pus pe mancat. si am mancat frate. nu gluma. sa va spun ce: niste mici, multe prajituri delicioase facute de mine, carne multa la gratar, 2 ciocolate cu alune si.. piesa de rezistenta: o caserola cu inghetata de ciocolata. ultimul dezmatz culinar l-am infaptuit acum apox. 1 ora, adica pe la 12 noaptea. dimineata o sa incerc sa nu ma urc pe cantar, ca sigur voi da cu el de totzi peretzii. si sa va spun de ce am renuntat la "a nu manca nimic": crezand c-o sa ma mor de durere si de rau, am zis macar sa mor cu stomacul plin. si sa fie plin cu ce-mi place, adica cu dulciuri. iar de maine, nu, nu ma voi mai apuca de cura. ca sigur voi ceda si altor ispite, acum de sarbatori. ma pastrez dolofana pentru luna mai, cand voi reincepe chinul curei. si atunci o sa incerc o alta cura, cu ceva mai multe sanse de supravietuire. nu de alta, dar vreau sa apuc sa-mi vad si eu copilul mare.

leapsa despre mine

Am primit de la Innu <> o leapșă mai personală. Adică sa spun despre mine 8 amănunte picante pe care voi nu le știți.:))

1. Sun o persoana calma de regula. Si cum la regula exista și excepții, iată excepția: cândva, cu ceva ani în urma, m-am enervat atât de tare încât am dat cu pumnul într-o ușă de mașină și... mi-am rupt mana. Am petrecut sărbătorile de iarna cu mana în ghips. Va rog, deci, încercați sa nu ma enervați, pentru ca am învățat de atunci ca mai bine dau cu pumnul în cel/cea care ma enervează, decât în obiectele din jurul meu. Si am forță... Vorba aceea: "cu dreapta dau mortal și cu stânga letal"

2. Un mare secret: fac plaja topless. PS: pana nu slăbesc la loc nu îmi mai dau sutienul jos la plaja :) Si nu port niciodată chiloți cu fund, cum le zic eu.

3. Îmi place sa dorm mult, mult, mult. Nu prea am timp pentru asta, însă cum prind o ocazie, profit la maximum. Ma ascund bine însă, ca sa nu ma bănuiască cineva ca sunt leneșă.

4. Nu-mi place sa mănânc. Nu-mi place mâncarea gătită, nu-mi plac cartofii prăjiți, nu-mi place carnea. Mănânc numai ca trebuie sau din politețe pentru restul mesenilor. Nu pot spune asta și despre ciocolata. Chiar dacă nu mai mănânc de vreo luna decât strict ocazional sau de pofta imposibil de stăpânit, abia aștept kg-le acelea care-mi vor da voie sa-mi reiau obiceiul: o ciocolata pe seara.

5. Îmi plac senzațiile tari. As încerca oricând un salt cu parașuta, un bungy-jumping, un zbor cu deltaplanul și scufundări. As conduce un motor cu viteza foarte mare. Nu am motor, dar știu sa conduc. Nu ma întrebați unde, când și cu cine am învățat asta. :p

6. Am făcut yoga vreo 3 ani. Știu ca multi asociază sportul acesta cu sexul în grup sau cu urino-terapia. De aceea trebuie sa precizez ca nu am făcut nici sex în grup și nici nu mi-am băut urina.

7. Sunt câteva activități despre care fac pariu ca nu știți ca le-am făcut: teatru, atletism și ping-pong de performanta, haltere și carate, am făcut disecții pe broaște și iepuri într-un cerc de științe biologice, am făcut electrotehnica-telegrafie timp de vreo 3 ani, șah, dansuri populare, înot. Am avut o emisiune la radio, am scris poezii și am publicat, am pictat, am sculptat, am cusut, am croșetat, am făcut traforaj, am desenat haine și le-am cusut și brodat, am încercat sa fac o emisiune tv, am apărut în emisiuni televizate în public aplaudând, am pozat pentru reviste lacrimogene , am făcut mărțișoare și felicitări de sărbători, am înfiat și am crescut o grămadă de animale și animalute de casa sau sălbatice.

8. Si un ultim mare secret: am multe secrete picante pe care nu le știe nimeni. Poate cândva o sa le pun cap la cap și o sa vi le mărturisesc.

Asa-i ca nu știați nimic din toate astea? Mai sunt și altele, însă cu ocazia altei lepșe. :)

Leapșa merge către avocata. Sa te vad :))

narghileaua si politia

Colega mea Di. era indragostita lulea. Nu era nicio problema in asta, doar ca individul de care se indragostise era negru si era si persoana "importanta". Eu n-o judecam si nici n-o condamnam pentru alegerea facuta. Doar eram prietena ei cea mai buna. Imi placea ca era indragostita si-mi faceam vise ca va face si un copil cu baiatul ala. Mereu ii ziceam: haide, Di, te rog, fa si tu un "copil de ciocolata". O sa-l crestem impreuna in camera. Di. radea. I-ar fi placut si ei un copil "delicios", mai ales ca ar fi avut in el sangele albastru al tatalui. In fine, trec peste amanuntele plictisitoare. Baiatul acesta venea cam in fiecare zi prin camin pe la Di. Seara plecau la o terasa, la discoteca sau mai stiu eu pe unde. Eu, de cele mai multe ori, ramaneam singurica in camera. Intr-o seara insa, nigerboy m-a invitat si pe mine cu ei.
- Hai si tu cu noi la mine acasa. Mai vin niste prieteni sa fumam narghilea.
Instantaneu m-am gandit la droguri. Vazusem o narghilea adevarata undeva in vitrina unui restaurant. O intalnisem insa, destul de des, in aventurile personajelor asiatice din cartile citite de mine. M-am codit si am refuzat politicos. In cateva secunde mi-au trecut prin minte tot felul de scenarii: imi vor da narghilea, ma vor droga, ma vor sui intr-un tren si ma vor duce intr-o tara straina unde ma vor pune sa ma prostituez. Brrr. Nu, nu, am intarit, sunt foarte obosita.
Di. a insistat. A mirosit ea ca n-am incredere si chiar s-a suparat ca pot sa ma gandesc la prostii.
Nu stiu cum, m-am trezit in scurt timp la el in masina. Somnul s-a transformat intr-o reala frica, insa nu mai aveam ce face. Ma incuraja gandul ca tatal baiatului era o persoana importanta pentru Statul Roman si ca nu i-ar fi permis conditia sociala sa faca ceva ilegal sau imoral.
Am ajuns la el acasa, un apartament cu 2 camere in centrul capitalei. Era saracacios mobilat si chiar m-a frapat acest aspect. Ma asteptam la ceva luxos. Mult timp dupa, am aflat ca era un apartament inchiriat de un prieten student de-al lui, si acela tot negru. Era firesc sa nu ne duca la el acasa. Locuinta lui era o cladire diplomatica, pazita de politie. Noi nu stiam asta atunci. (Nu am inteles de ce a mintit-o si pe Di., dar asta e alta poveste)
M-am asezat pe o canapea jegoasa, cat mai aproape de usa. Narghileaua trona in mijlocul camerei. Ne astepta. Au mai venit dupa un timp inca doi prieteni de-ai baiatului, foarte simpatici de altfel si extrem de bine crescuti. Di. era vesela, ca de obicei si se simtea ca la ea acasa. Si-a pus niste tarie si a inceput sa danseze pe muzica ce abia se auzea. Eu ma uitam fascinata la narghileaua frumos colorata si sofisticata. Baietii au pus arome de mar in ea si au aprins-o. Apoi au dat-o unul de la altul. A ajuns si pe la Di. care era, se pare, obisnuita cu gustul si aroma. Eu am spus pas de mai multe ori. Mi-a fost frica sa incerc. Dupa un timp am rugat-o pe Di sa plecam. Dupa lungi insistente am convins-o. Suparat ca le-am stricat distractia, baiatul ne-a condus la masina lui. M-am suit fericita, mandra de mine ca nu cedasem tentatiei.
N-am apucat sa facem 10 m cu masina ca ne-a oprit politia. Era 2 noaptea. Noi eram doua tipe, imbracate subtire, de vara, cu fustite scurte si maiouri mulate. Una bruneta si cocotazata pe 20 cm de tocuri(mereu am fost complexata de inaltime si ma suiam pe vremea aceea pe incaltaminte foarte inalta; azi cred ca mi-as rupe gatul pe astfel de incaltzari), cealalta blonda spre alb, cu suvite colorate si cu fusta si mai scurta. Iar soferul masinii era un negru. Un negru care nu vorbea bine romaneste. Ce credeti voi ca au crezut politistii aceia? Ca eu eram prietena blondei si ca blonda era prietena negrului de mai bine de jumatate de an? Sau ca eram doua studente cumintzi, care isi castigau existenta muncind cinstit sau se intretineau din bursa de merit si ca dansul era doar un coleg de facultate cu care iesisera la un suc? Ei bine nu. Nu au crezut asta. Ne-au cerut cu un dispretz voit afishat buletinele. Nu aveam niciuna. Eu nu imi luam niciodata buletinul la mine, de frica controlorilor RATB. Aveam doar carnetul de student, dar n-avea nicio valoare. Di. era euforica de la taria bauta si oricat incerca sa se abtina, rabufnea cateodata intr-un ras sanatos. Ne-au intrebat adresa apartamentului in care fusesem. Habar n-aveam. Di. chicotea. Eu muream de frica. Ma si vedeam cu catuse la maini, la politie, in vreo celula. Stiam ca prietenul lui Di. nu mai avea permis de cateva luni si ca isi conducea masina fara acte fara nicio retzinere. El era interogat la cativa metri distanta de noi, de un alt politist.
Cosmarul s-a incheiat cand baiatul cel negru i-a soptit politistului cine este el de fapt. Ne-au lasat sa urcam in masina, ne-au urat petrecere frumoasa in continuare si ne-au sfatuit sa ne luam buletinele la noi. L-au salutat cu inferioritate pe baiat si au plecat.
Ajunsa in camin, n-am mai putut adormi pana dimineata. Ma tot gandeam la ce mi s-a intamplat si ce-or fi crezut oamenii aia despre mine. Si azi ma mai intreb cum s-a inteles politzistul ca prietenul lui Di. Chiar stia engleza? Hmmm.

Multi ani dupa aceasta intamplare am incercat si eu narghileaua, la mama ei, in Turcia. Era cu arome de mere, ca si atunci si mi s-a parut delicios de buna. O puteam comanda in orice restaurant cu specific din Istambul si nu era deloc un drog. Am fumat si pentru noaptea aceea din studentie, pana mi s-a facut rau si am vomitat tot ce mancasem in ultimele doua zile.