Părul lupului

Din copilărie am visat să fiu blondă cu ochii albaştri. Îmi amintesc că aveam doar 10 ani când mi-am spus: când voi fi mare o să fiu blondă, cu părul lung şi dacă se va inventa ceva o să-mi transform culoarea ochilor în albastru. Acum se pare că am ajuns în sfârşit mare...

Dar nu vă speriaţi. Sunt tot eu, aceeaşi! Mi-am schimbat doar părul, nu şi năravul!

Mai lasă-mă

Mai lasă-mă o clipă...
Ca să-ţi pot prinde în palme
Adierea surâsului.
Mai lasă-mă să mă alint
Cu atingerea privirii tale.

Mai lasă-mă un minut
Să mă afund în frumuseţea
Ce-ţi radiază pe chipul
Ce cu atâta candoare-l expui

Mai lasă-mă o oră să mă îmbat
Cu şoaptele pierdute
Printre preţioasele gânduri
Şi printre nepreţuitele vise

Mai lasă-mă o zi să-ţi ascult
Murmurul paşilor leneşi
Ce-şi poartă ritmul cadenţat
Pe cărări atât de luminoase

Mai lasă-mă un an să-ţi privesc
Zbaterile dureroase şi neînţelese
Apoi lasă-mă să ţi le alin
Pentru tot restul vieţii

Mai lasă-mă lângă sufletul tău
Ca să pot avea grijă de el
Ca să pot să ţi-l pătrund
În cele mai îndepărtate lagune

Lasă-mă să te doresc
Lasă-mă să te ador
Să te împresor şi să te cuprind
Dar acum...lasă-mă doar să te am!

Pasiunea bestiei

Când te caut mă transform
în ochii celei mai primejdioase
păsări răpitoare
şi răzbat întunericul cel mai adânc
şi te găsesc...

Când te găsesc mă transform
în colţii celui mai rău
animal carnivor
şi-ţi pătrund carnea
cu dinţii ascuţiţi ai dorinţei

Când te doresc mă transform
în pântecul celei mai înfometate
reptile
şi te devorez
până la ultima suflare

când te iubesc mă transform
în braţele celei mai suave zâne
şi-ţi îmbrăţişez sufletul
până ce se amestecă cu al meu
şi devin unul singur.

Unde să mai caut vindecarea ?

Sunt bolnavă azi, ca şi ieri, ca şi mâine
Şi caut alinarea acolo unde n-o pot găsi
Doar pentru că tu mi-ai spus, aproape că mi-ai promis
că timpul mă va vindeca...

Am alergat îngenucheată după tine
Până ce pieptul mi-a căzut pe pământul
Plin de colţuri împietrite şi de rădăcini uscate,
Genunchii mi-au sângerat, pielea s-a rupt...
Şi atunci pământul s-a înduplecat de mine
Şi m-a implorat să mă ridic
Pentru că el nu mă poate ajuta să-mi vindece durerea

Am zburat către tine, ameţitor de repede
Până ce pieptul meu a fost fulgerat
Şi a fost lovit de ploaia cu gheaţă
Pe care norii din jurul tău o aruncau către mine
Dar m-am împotrivit lor şi i-am împins
Până ce muşchii au cedat şi m-am scurs odată cu picăturile reci
Atunci vântul m-a implorat să plec pentru că el nu mă poate vindeca

Am intrat în marea nesfârşită, amară şi sărată
Şi m-am luptat cu valurile ca să ajung la zarea pe care pluteai
Dar ea şi-a trimis furtuna, peştii răpitori şi meduzele veninoase
Şi după ce m-a otrăvit şi m-a spintecat şi m-a înecat
m-a învelit în alge moi, verzi şi pline de viaţă
şi m-a legănat cântându-mi cel mai suav poem
dar mi-a mărturisit că nu mă poate vindeca

Apoi te-am urmărit până la cel mai îndepărtat foc :
Focul de nestins al soarelui şi m-am aruncat în el
El mi-a trimis raze orbitoare şi explozii extraordinare
Dar m-am împotrivit lor până ce pielea mi-a crăpat arzândă
Atunci soarelui i s-a făcut milă de mine, m-a mângâiat
Apoi mi-a chemat luna cea rece ca să-mi bandajeze rănile de foc
dar sufletul, cerându-şi iertare, mi-a spus că nu mi-l poate raface

Unde aş mai putea găsi alinarea ? Cum m-aş mai putea vindeca ?
Atunci mi-am amintit de singurul lucru pe care mi l-ai spus :
Ca timpul vindecă !
Şi m-am luat după tine, te-am urmărit în toate timpurile,
Te-am căutat în toate vieţile tale până ce te-am găsit aici
În viaţa aceasta!

Dar nemilosul timp, singurul element nemilos din tot universul
Nu m-a lăsat să lupt pentru tine, nu m-a lăsat să-ţi arăt iubirea mea
Plângând cu umilinţă l-am rugat să mă ducă la tine, ori să mă vindece de tine
Dar el – nemernicul - doar m-a biciuit cu secundele lui, cu orele lui
Şi cu toate unităţile lui de măsură inventate de fizicieni geniali
Mi-a arătat că-mi merit suferinţa şi că, de fiecare data când el va trece
Rănile mele se vor adânci, nu se vor vindeca:
- Eu nu vindec, eu nu te pot face să uiţi, eu doar te oblig să accepţi !

Irish-coffe largă!

În deltă, la barul hotelului eu cu vânzătoarea:

- Bună ziua, aveţi frapee?
- Ah, nu, nu avem decât cafea normala, espresso adică.
- Bine, daţi-mi un espresso lung, vă rog!

Patroana ne-a auzit conversaţia şi a intervenit:

- Avem irish-cofee! Îi zice şi tipei de la bar: avem şi irish-cofee!

- Bun, vreau un irish. Mi-am dat seama că tipa de la bar nu ştie cum se prepară şi am rugat-o pe şefa ei să-i explice. Între timp însă, doamna a fost rapidă şi m-a şi servit.

- Irish-cofee largă!

Am plătit, mi-am luat cafeaua şi am ieşit. Vă închipuiţi că am râs afară, încă mai râd şi acum de fiecare dată când beau o cafea. Primisem un espresso lung, ceea ce-mi dorisem, până la urmă.

Ascultati si aceasta melodie:

http://www.trilulilu.ro/tureannadia/85c548613e48af

Lacrima mea

Când lacrima mea plânge
Nu-ntreabă unde şi de ce se duce
Nu vrea să ştie care-i este calea
De are-o cauză sau care-i e urmarea

Când lacrima mea vine
Nu ştie că în spate trage după sine
Durere, frământare şi suspine
Şi că roşeala ochilor tot de ea ţine




Ea curge dreaptă, ca o pocăinţă
Nu ştie că-i născută dintr-o suferinţă
Nu ştie că a ei născare
E precum fluviul pentr-o mare

Ea curge caldă, limpede, sărată
De sub o pleoapă tristă şi uitată
Nu ştie că în urma ei mai vin
Multe surate ce curg la fel de lin

Şi după ce s-a scurs în nefiinţă
Ochii rămân răniţi de suferinţă
Ar vrea în ei de pot să o convingă
Pe lacrimă să urce şi nu să curgă

şi-ar vrea că marea ce sub ei se-ntinde
din plânset, freamăt, murmure, secunde
să nu mai crescă-n valuri şi să sece
din ei lacrima mea în veci să nu mai plece

Blestemul tău

Îţi urmăresc fiecare pas
Sunt umbra ta transparentă
nevăzută şi nesimţită de nimeni

Mă îmbat cu fiecare respiraţie a ta
cu fiecare clipire, cu fiecare şoaptă
cu fiecare gest pe care-l prind în fugă

Când îţi găsesc chipul
oglindit într-o mare sau într-un cer
sau doar într-o privire străină,
ţi-l sorb şi ţi-l înăbuş în irisul meu

De aceea îţi ştiu toate traiectoriile
îţi cunosc fiecare gest, fiecare cuvânt
ştiu când cazi pe gânduri,
când deschizi ochii, când iubeşti

Sunt peste tot în jurul tău:
în aerul inspirat, în cerul pe care-l priveşti acum
în iarba pe care tocmai ai mirosit-o
în timpul pe care l-ai consumat sfidător

Eşti blestemat să fiu cu un pas după tine,
dar paşii mei să nu-i poţi auzi,
să nu-i poţi vedea sau să-i pipăi,
să n-ai puterea să-i simţi

Sunt blestemul tău cel mai năpraznic
şi nicio vrajă şi nicio licoare fermecată
nu te mai poate salva de mine!

10 drame ale femeilor pe care bărbaţii nu le pot înţelege

O zi sau o perioada proastă pentru o femeie începe cu o "dramă".

Locul 10: îmi stă părul groaznic!

Rezolvare în 30 minute: feon, perie, fixativ

Locul 9: mi-a ieşit un coş pe nas!

Rezolvare în 2 minute: stoarcere (scuze: extracţie comedom), fond de ten, pudră

Locul 8: nu mă mai încap blugii de acum 5 ani!

Rezolvare în 45 minute: probează încă 3 perechi de pantaloni cu 7 bluze. Ultima opţiune: o fustă largă.

Locul 7: se văd ridurile de la ochi

Rezolvare în 10 minute: corector anti-rid, fond de ten, pudră, machiaj, accent cu maskara pe gene, gloss pe buze

Locul 6: mă strâng pantofii - cu toc foarte înalt pe care am dat 200 euro - la cea mai tare petrecere din viaţa mea

Rezolvare instantanee: rezistă cu stoicism până leşină

Locul 5: s-au strâns multe depozite de grăsime (pe şolduri, coapse, burtă şi prin alte locuri esenţiale)

Rezolvare în câţiva ani sau câteva luni, proporţional cu cantitatea de grăsime depusă: slăbire prin înfometare îndelungată pentru că alergatul, bicicleta, înotul sau orice alt sport slăbesc inima

Locul 4: toate genţile sunt demodate

Rezolvare în câteva ore: direcţia Mall -> cardul epuizat

Locul 3: nervi, lacrimi fără motiv, dureri de burtă, stare de vomă, cearcăne, balonare (lunar)

Rezolvare în 3-7 zile: calmante, ceaiuri, certuri cu cei care nu ne înţeleg starea, odihnă la pat

Locul 2: stări neînţelese nici chiar de noi, mâncat execiv, dureri, vomă, oboseală, depresii, treceri bruşte de la râs isteric la plâns epuizant, pofte

Rezolvare în 7-9 luni: naşterea (altă dramă)


Peste tot ceea ce am enunţat mai sus se poate trece, cu mai mult sau cu mai puţin efort, cu urmări mai mult sau mai puţin grave. Peste "drama nr. 1" însă, se trece foarte, foarte greu.

Locul 1: s-a rupt o unghie. Asta chiar este o tragedie cumplită.

Va rugăm dragii noştri, iubiţi-ne grase, slabe, urâte sau frumoase, cu riduri sau fără, cochete sau cu basma pe cap. Dar vă rugăm, înţelegeţi-ne dramele existenţiale prin care suntem nevoite să trecem, doar pentru că suntem...FEMEI. Suntem femeile voastre. Cele mai dragi!

Buburuze pentru gâze

La mulţi ani, Teoiţă!

La multi ani!

De ziua ta ce-ţi mai pot oferi?
Haine, parfumuri, jucării?
atâţia ani am căutat
cadoul mult visat.

Dar pentru azi am renunţat
şi-ţi ofer altceva.
"Ceva"-ul ce-l cunoşti prea bine:
mi te ofer pe mine!

La multi ani cu drag!
Familia ta