sâmbătă, 16 februarie 2013

Adio



Fără sa ma alungi, știu ca trebuie sa plec. 

Am un singur geamantan, mic si ponosit. O sa-mi pun in el cele câteva lucrusoare cu care am intrat in viața ta: speranța, visul, extazul, mangaierea si iubirea. Mă uit la ele cât sunt de neinsemnate si le asez cu grija totuși, una peste alta, in cutiuta aceasta fără roti, a carei cheita am pierdut-o cu mult timp in urma. 

Pe covor rămân aruncate hainele de care ne-am lipsit când am făcut prima si ultima dragoste: minciuna, deziluzia, uitarea, nepasarea. Aduna-le tu dacă ai chef, eu nu mai vreau sa-mi murdaresc mâinile si sa-mi ranesc ochii. 

Plec. Mi-ai lăsat usa larg deschisă. Parca nici soarele nu vrea sa se arate azi. Parca pasind pragul, ating dunele nesfarsite ale unui pustiu. Incotro s-o mai apuc? Ce mă voi face de azi? Si totuși plec. Mi-e greu sa nu mă uit in urma. Mi-e greu sa-mi opresc lacrimile. Mi-e greu sa închid usa după mine si sa te uit. Dar o voi face. 

Pentru ca stiu ca pe pat, ți-am lăsat intinsa camasa mea de noapte din matase albă: sufletul meu. știu ca dacă vei vrea sa mi-o dai înapoi, mă vei cauta pana la capătul pământului, chiar ingenuncheat de va fi nevoie.

Adio, visul meu frumos!

marți, 12 februarie 2013

Noapte bună

 
când sting lumina,
cerul mi se umple de stele.
strălucirea lor îmi inundă
sufletul
cu iubirea pentru tine.
te îmbrățisez în vis.
de aici nimeni
nu mi te poate smulge...

noapte bună,
visul meu frumos!

duminică, 10 februarie 2013

Linişte


e liniște în mine
e liniște împrejur
iubitule, mi-e sete
de gustul tău, îți jur!
mi-e dor să-ți mângâi ochii
gura să ți-o sărut
mi-e dor să-ți stau în braţe
vocea să ți-o ascult

e liniște, iubite
şi tare îmi doresc
să-ți tii promisiunea
de-a ne vedea...
căci altfel,
în noaptea următoare,
de dor cumplit de tine
plângând o să sfârşesc

nu-i aşa că nu vrei
să mor de dor de tine?

Permiteţi, domnule?


ți-aş spune că te iubesc,
dar ce rost mai are,
când trupul meu freamată
molatec şi fierbinte în preajma ta?

ți-aş spune că mi-a fost dor,
dar cuvintele mi-ar fi neputincioase,
când ochii mi s-ar zvarcoli
pasionali şi umeziţi în privirea ta?

te-aş mângâia dacă te-aş vedea,
dar cum aş putea zdruncina
nemărginirea aceasta dintre noi,
la doar câțiva centimetri distanță?

te-aş îmbrăţişa şi te-aş atinge,
dar cum aş putea traversa
graniţele din sârmă ghimpată
ale sufletului ce nu se vrea iubit?

uneori ți-as spune cât de mult te iubesc
dacă mi-ai permite această îndrăzneală!


 

Premiul I

Vă amintiţi de coroniţele noastre din copilărie, din flori naturale, pe care ni le împleteau mămicile cu lacrimi de fericire în ochi? De insignele "pionier de frunte" sau tresele pe care le purtam cu mândrie? Sau diplomele din carton frumos decupat pe margini pe care le primeam la concursuri?


Ei bine, atâta mândrie şi satisfacţie ca acum nu am mai simţit de când eram pionieră. Ultimul concurs de creaţie literară pe care l-am câştigat a fost în urmă cu mai mult de 20 ani. Istoria s-a repetat acum, dar meritul nu mai este al meu, ci al vostru, cei care mi-aţi votat povestea.

Am primit în urmă cu o săptămână premiul pentru acest concurs, oferit de http://www.mostwantedblog.org/despre-mwb/ împreună cu sponsorii http://www.luxurygifts.ro/, cărora le mulţumesc din suflet pentru frumoasa surpriză. De asemenea, organizatorului concursului îi mulţumesc în mod special pentru onoarea de a face şi eu parte din redacţia lor.

Din păcate premiul nu-l pot împărţi cu voi (să fiu sinceră, nici nu prea-mi vine să renunţ la ceva), dar vreau să vă mulţumesc încă o dată pentru tot sprijinul vostru.


 

luni, 4 februarie 2013

Un furt


îți fur din privire voioșia
parcă aceeași voioșie cu cea cu care
te îmbulzeai printre copii la săniuș.
tu nu știi câtă nevoie am de ea,
ca să-mi înveselesc zilele monotone

îți fur din atingeri pasiunea
cu care construiai din cuburi colorate
noi și noi castele, spectaculoase și solide.
nu ai idee câtă nevoie am de ea
în iubirea mea pe care am uitat s-o dăruiesc

îți fur din îmbrățișări iubirea,
iubirea aceea pe care ai cunoscut-o doar la 17 ani
nu-ți poți închipui cât de mult
îmi umple sufletul pierdut în lumi incerte

hai, nu mă mai lăsa să te fur,
piesă cu piesă, bucățică după bucățică
dă-mi-te tot, de bunăvoie,
tu nici nu bănuiești câtă nevoie am de tine,
căci tu mi-ai furat mie inima!

Cel mai frumos compliment

În timp ce mă întindeam prin geam să iau tichetul de parcare, Bogdan îmi spune:
- Mami, ai ajuns! Te-ai alungit, pt ca te-ai subțiat.
Eu fericită:
- Adică am slăbit?
- Da, ai mai slăbit puțin. Dacă mai slăbești puțin, vei deveni o mamă care s-a subțiat.

joi, 31 ianuarie 2013

Mi-e somn de tine


mi-e somn de tine
și ce te-aș mai dormi...
căci visele mele sunt împletite
din ochii tăi obosiți
și buzele tale tăcute

mi-e sete de tine
și ce te-aș mai sorbi
căci apa mea îmi izvorește
din scurgerea ta
printre degetele mele

mi-e foame de tine
și ce te-aș mai mânca
căci hrana mea e amestecul
dintre pielea ta ce-ncătușează
inima arzândă și sufletul prețios

mi-e dor de tine
din nou mi-e dor
căci lipsa ta îmi este
singura piedică de netrecut
în calea fericirii mele

marți, 29 ianuarie 2013

Logică năucitoare

Tudor, punând mâna pe sânii bunicii:
- Ai țâțe?
- Da, tu nu ai? raspunde bunica.
- Ba da, am și eu, dar ale mele sunt mai sus!

Vrei să-mi fii măr?



Vrei să-mi fii măr?
un măr cu coaja roșie, perfectă
mustind de sănătate,
aproape de plesnire?
să-mi fii tu mărul dulce
cu miezul alb ce-n mine
ți se topește lent?
cu sucul lipicios
ce mă patrunde dincolo de gust
și-mi bucură simțirea,
curgând alunecos?
hai, vrei sa-mi fii măr
și să tresari la fiecare mușcătură
epuizându-te pulsând
la mine-n gură?
Fii mărul meu gustos!