ți-aş spune că te iubesc,
dar ce rost mai are,
când trupul meu freamată
molatec şi fierbinte în preajma ta?
ți-aş spune că mi-a fost dor,
dar cuvintele mi-ar fi neputincioase,
când ochii mi s-ar zvarcoli
pasionali şi umeziţi în privirea ta?
te-aş mângâia dacă te-aş vedea,
dar cum aş putea zdruncina
nemărginirea aceasta dintre noi,
la doar câțiva centimetri distanță?
te-aş îmbrăţişa şi te-aş atinge,
dar cum aş putea traversa
graniţele din sârmă ghimpată
ale sufletului ce nu se vrea iubit?
uneori ți-as spune cât de mult te iubesc
dacă mi-ai permite această îndrăzneală!
Sigur ca permit :)
RăspundețiȘtergere