îți fur din privire voioșia
parcă aceeași voioșie cu cea cu care
te îmbulzeai printre copii la săniuș.
tu nu știi câtă nevoie am de ea,
ca să-mi înveselesc zilele monotone
îți fur din atingeri pasiunea
cu care construiai din cuburi colorate
noi și noi castele, spectaculoase și solide.
nu ai idee câtă nevoie am de ea
în iubirea mea pe care am uitat s-o dăruiesc
îți fur din îmbrățișări iubirea,
iubirea aceea pe care ai cunoscut-o doar la 17 ani
nu-ți poți închipui cât de mult
îmi umple sufletul pierdut în lumi incerte
hai, nu mă mai lăsa să te fur,
piesă cu piesă, bucățică după bucățică
dă-mi-te tot, de bunăvoie,
tu nici nu bănuiești câtă nevoie am de tine,
căci tu mi-ai furat mie inima!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariul tău este important pentru mine!