Libertatea

Când "cușca" îți pare prea apăsătoare, mai adu-ți pe cineva cu tine. Constrângerile par suportabile în doi, iar "gratiile" mult mai probabil de distrus. Libertatea se poarta în doi!

Întuneric

Prea des străbat poteci întunecate,
dar mult prea rar îmi caut luminarea lor în ochii tăi
prea des îmi caut compania fiarelor însetate,
dar mult prea rar îmi potolesc nebunia în brațele tale
îmi este teamă de întuneric,
deși îmi place luna
pentru fiorii pe care mi-i dă când o privesc

ține-mă de mana prin jungla de cadavre putrezite
căci de ele îmi este teamă să mă ating întâmplator
strânge-mă la pieptul tău
căci strălucirea înșelătoare a ochilor de gheață
mă cutremură și mă înmărmurește
în așteptare

prea des te vreau lângă inima mea
pentru a o proteja și pentru a o păzi
de întuneric 

Albastru-turcoaz

albastru-turcoaz mi-ai lipit pe obraz
după sute de ani
după vieți de-așteptări
după drumuri pierdute
după rugi neîmplinite
ai căzut ca un fulg
pe pervaz
albastru-turcoaz

albastru-turcoaz am privit incolor
pe rănile-adânci ce încă mai dor
le privesc estompate
cu atingeri firave se șterg
și îți simt pe obraz
în delir
privirea ta de-un albastru-turcoaz

ne așteaptă nisipul
ne așteaptș și marea
vom urma pașii mici spre extaz
îți intind mâna stângă
vom fugi ca nebunii
către vama albastră,
albastru-turcoaz

Conversatie pe yahoo messenger

2b: ești o femeie excepțională
2b: dar nu pentru toți bărbații
2b: nu ești indicată pentru:
2b: - tăntălăi
2b: - neciopliți
2b: - amețiți
2b: - comozi
2b: -leneși
2b: - egoiști
2b: - fuduli
2b: - încrezuți
2b: - nătărăi
2b: - inculți
2b: - terni
2b: - superficiali
2b: ei bine, acum pune cap la cap lista și zi-mi câți bărbați au mai rămas
OTILIA: niciunul
2b: cam așa
2b: desigur
2b: cu excepția mea
OTILIA: stai sa pun pe glob

Serendipitate

Cine ar fi crezut că o mâzgălitură 
Haotică, indisciplinată și instantanee
Precum o hieroglifa preistorică
Poate produce atâta emoție?
Că o atingere neprogramată
Și o șoaptă nepremeditată
Dar și o cafea amară făcută în grabă
Pot toate la un loc să îți substituiască
Strălucirea unei dimineți pe malul ud al Vămii Vechi?
Cine s-ar fi gândit
Ca delirul unei întâlniri cuminți,
Fără îndrăzneli și fără forțări
Iți poate naște
Total întâmplătoarea, dar atât de intensa
serendipitate? 

Transformare

M-am transformat în nisip
De fiecare data când m-ai suflat
Și-n soare când m-ai întrebat
"Cum de, iubita mea, tu strălucești în
Orice dimineață
Cand eu iți pregătesc cafeaua lângă pat?"

M-am transformat în munți
De fiecare dată când m-ai străbătut
Și-n ape reci când m-ai văzut și mi-ai șoptit:
"Iubita mea, în ochii tai privesc buimac
Și nu-nțeleg cum de-nțelegi
Tot ce gândesc
când tu pe lângă mine treci
Și eu doar tac."

M-am transformat
În flori, în roua, în ploi repezi
În aer, noapte și în galaxii
În sori, în stele, în povești
În infinit și-n nebunii

Ca într-un basm
Ca într-o poezie
M-am transformat în tine
Iar tu, far' a avea inelul fermecat
Doar prin iubire
În tot ceea ce-ai vrut
M-ai transformat!

Departe

 

Merg pe poteca însemnată de tine
Trăgînd după mine amintiri și plăceri
Trofeu invizibil legată mă ține
De trupul cel care mi-a născut îndoieli

Privește cum stau pe fereastra tăcută
Privind cerul galben ce-abia tresare
Fruntea-i fixată  spre zarea stătută
Aștept nemișcată cu-aceeași răbdare
Să vii sau să pleci! Drag indecis,
Sufletul meu îți rămâne nescris
Ți-a fost imposibil să-l descifrezi
Da, te-am iubit, dar n-ai vrut să vezi!

Și încă te caut în urmele rare lăsate de tine,
Încă te plâng frământându-mă-n noapte,
Solemnă și dreaptă speranța mă ține
Spre clipa în care iubirea născută din vise deșarte
te va pătrunde, iar dragostea noastră
nu-ți va mai fi atât de departe...

Căutare

Oamenii făcuți 
unul pentru celălalt 
se nasc de cate ori 
este nevoie 
pentru a se întâlni. 
Contopirea lor 
este țelul suprem 
al veșniciei. 

Parfumul meu

Nu-mi voi schimba parfumul ce deja îl cunoști 
Și nici stânga grimasă atunci când mă descoși
Nici degetele întinse leneșe pe genunchi 
Nu le voi ridica când vei vrea să m-alinți

Nu-mi voi schimba părerea că doar iubirea noastră 
Este nemuritoare și este mai frumoasă 
Decât orice poveste scornită de poeți 
Sau decât fabuloase amoruri din povești 

Nu-mi voi muta privirea-n altă parte 
Când glasul tău mă va striga în șoapte 
Și nu voi șovăi o clipă când vei cere 
Să-ți fiu nemuritoarea sclavă de prin poeme 

Nu, nu-mi voi schimba parfumul ce-n suflet ți-a intrat 
Încă din prima noapte când noi ne-am sărutat 
Încă de prima oară cand m-ai ținut de mână 
Și mi-ai jurat că pururi noi vom fi împreună 

Miros ca-n prima clipă în care m-ai văzut 
Căci e izul iubirii ce-o așteptai de mult 
Nu-mi voi schimba parfumul ce ți-a intrat în sânge 
Căci e mireasma care îți pare cea mai dulce

Îngrozitoare...

"M-am îngrijorat, pentru că ești mai dilie decât credeam. Ești complet nebună! Ești irevocabilă! Dar tot o să te iubesc. Mereu! Fără pauză! Un bărbat normal nu te poate suporta. Nu că îl ucizi, dar îl faci să dispară fără urmă, îi iei toată substanța responsabilă de menținerea vieții, îl topești! Ești, crede-mă, absolut îngrozitoare!"