sâmbătă, 24 octombrie 2020

Ma numesc eu

 


Ma numesc Eu!

cum de cand?

de cand m-am nascut!

Si cum pana cand?

pana cand vesnicia va vrea altfel sa ma numeasca

EU ma numesc

este numele in care 

mereu ma regasesc

dintotdeauna am visat sa ma numesc asa

cred ca aceasta este steaua mea


Cat sunt de batrana?

foarte batrana

ca o laguna in mijlocul oceanului

de valuri stropita

dar de soare intinerita

ca o oaza cu apa in desert

timpul care mi-a trecut este putin incert


cum sunt ca om?

fix ca un pom

imi tin radacinile in pamant

toamna frunzele-mi plang

dupa ce roadele-n brate se rasfrang

tot catre pamant

 

ce culoare au ochii mei?

ei sunt vesnic schimbatori

in fiecare lume nou descoperita

isi schimba nuanta-nvechita

 

sufletul? 

ah, da, sufletul

si el freamata de nerabdare

sa-i pui o intrebare

e fericit?

o, da, el este cel care

m-a descoperit

el ma invata cum sa fiu Eu

si tot el

mi l-a recunoscut pe Dumnezeu


si eu ma bucur de cunostinta

buna mea constiinta!

Același univers

 


Același cer ne urmărește iubirile

Același soare ne luminează cărările

Ridică puțin ochii

Poți cuprinde întinderea stelelor

într-o singură privire?

Universul, același în care ne-am născut amândoi,

 
Îl poți cuprinde într-o singură îmbrățișare?
 
Cât de frumoasă ar fi fost povestea noastră

Dacă s-ar fi născut la timp

joi, 15 octombrie 2020

Ne cheamă munții

 


Ne cheamă munții
Dar noi plângem
Nu ne putem ridica
Din rutina ce ne-a împietrit 

Atâtea cuvinte aruncate in grabă
De-ar fi putut schimba ceva in mii de ani,
Ar fi făcut-o 

Plângem aici, printre betoane,
Trăim înlănțuiți în wifi-uri
Avem imaginația bolnava și îndurerată
Incapabili să visam

Ne cheamă munții
Ne cheamă marea
Ne cheamă natura
Dar noi nu ne putem desprinde
De socialul în care trăim iluzia vieții

Dacă pentru o clipă ne-am rupe lanțurile
Și am privi cerul
Am deveni una cu natura
Am fi infinitul
La care nu mai știm a năzui

luni, 12 octombrie 2020

Cândva



ndva stăteam pe-o margine de vis 

Ne povesteam versete de-întâmplări

Râdeam strident

Se-înfiorau lichenii

 

Dar uite-așa-ntr-o poezie

ne-am aprins

Și te-am iubit, firește

Cum numai personajul din poveste

Știe a iubi

Și tu m-ai răsfățat

Cum numai universul își răsplătește

Întinsul infinit

 

Cât ne-am iubit

Cândva...

Ce e și timpu-acesta

Și cât de inexact

Își macină prezentul

 

Acum eu sunt aici, atât de improbabil

Tu ești acolo, într-un trecut abstract

 

Cândva stăteam pe-o margine de vis

A fost realitatea

Ce-o clipă, împreună, ne-a întrepătruns


duminică, 4 octombrie 2020

cere-ma



imi ceri o poveste, 
dar eu nu stiu sa spun povesti
mai bine cere-mi sa-ti stropesc
cu stele pielea
mai bine cere-mi sa intrec
in fantezie
orice gand al tau

nu-mi cere povesti
povestile incep la limita dintre ratiune si descatuasare
ratiunea mea este mai puternica
decat zborul liber al fanteziilor

nu-mi cere povesti
cere-ma pe mine

joi, 1 octombrie 2020

Declarație



Nu e nevoie să ridici
Decât un deget
Și voi veni
Scrie-mi un singur vers
Și-ți voi dărui întreaga împărăție din inima
în care-mi țin ascunsă iubirea
Recită-mi o singură poezie
În
șoaptă, în prima noapte din toamnă
Și voi rămâne îndrăgostită de tine
Până la cap
ătul infinitului...


miercuri, 9 septembrie 2020

Cuvinte



Ne tremură degetele pe cuvinte,
Pe cuvinte scrise, nu rostite
Ne-ar tremura vocea în ele
De-ar fi să le grăim...
Și astfel evităm să le rostim
 
Nemuritoare
Stări plutitoare din suflet
Neprețuite,
Îngăduitoare
Universale
Iubiri
 
Ne grăbim să fim
Dar nu știm
Să iubim
Nu putem să iubim
Fără să fim și fără să plutim
 
Va veni acea clipa în care
Puterea-ți va fi grăitoare
Iubirea-ți va deveni nemuritoare
Ca o pasăre și ca a sa zburare
 
Zâmbește
Degetele-ți tremură acuma zglobii
Pe cuvinte
Iubirea se-nvață când suntem copii


sâmbătă, 15 august 2020

Colecție


Eu nu colecționez monede
Ori aur,
Bijuterii, mașini
Obiecte de artă scumpe 
ori suveniruri originale
Nici magneți de frigider
Nici statuete
Și nici fotografii deșuete
Nici timbre, nici scrisori
Nici mobilă-nvechită
Ori vreo mașinărie ruginită
 
Colecționez doar stări
Și întâmplări
Vorbe frumoase
Atingeri languroase
Amintiri drăgăstoase
Colecționez zâmbete
Și fericire
Le pun pe toate bine
În cele mai plăpânde pagini
Din ființă

Colecționez fapte bune
De la oameni prea buni
Am grijă să le răsplătesc
Așa cum se cuvine
Tot cu bine 

E-o năzuință
Să fac un muzeu
De credință!
Un muzeu al iubirii
Pe care-l voi dona
nemuririi!

duminică, 9 august 2020

Flamingo



Pe Netflix rulează numai filme optimiste

In afara camerei tale in care ții televizorul
Se moare

Se moare de covid
Ori de alte mii de boli,
Explodează bombe nucleare,
Cad avioane
Oamenii mor sub furia naturii,
copii orfani mor si ei insetati si infometati,
ori banal, de malarie...

Dar tu te uiți la Netflix
Și in bula ta
E totul roz
Ca un flamingo guraliv

Cafeaua

 

Te voi aștepta cu cafeaua făcută
Dezbrăcată de vise și iluzii,
Nerăbdătoare și tăcută.

Te voi aștepta cu cafeaua fierbinte,
Învolburată în trăiri,
 

dar cuminte

Te voi aștepta cu cafeaua
În ceașca cea mov turnată.
Mă vei găsi timidă
Și sumar îmbrăcată.

Te voi aștepta cu cafeaua făcută:
Fierbinte,
Cuminte,
Visătoare,
Tăcută...