Poţi să-i zici că are un an, sau doi, sau cinci? Te faci că n-ai auzit şi fugi, fugiii, poate mai dai 100 gr jos. Ajunsă acasă, îţi întrebi cu drăgălăşenie soţul: îţi place de mine aşa cum sunt? Şi soţul îţi răspunde politicos, cu gândul în altă parte: bineînţeles, te iubesc aşa cum eşti. Te simţi bine pentru o clipă, dar ştii că te minte. Doar l-ai văzut cum se uită la secretară de 19 ani, care nu e nici frumoasă, nici deşteaptă, dar este foarte slabă. Te închei din ce mai greu la şireturi, e imposibil să te epilezi singură, îţi cumperi haine din ce în ce mai mari. Hainele dinainte de sarcină nu mai ştii pe unde sunt. Unele le-ai dat cadou, doar ştii că n-o să mai încapi niciodată în ele. În fiecare duminică ţi-ai propus să începi o cură de luni, însă luni tocmai ai primit o cutie de bomboane delicioase.
Şi le mănânci, doar nu vrei să se strice. Orice cură a ţinut 2 zile, orice abonament la sală, bazin, aerobic, dansuri, etc l-ai aruncat la expirare cu doar 1 sau două şedinţe făcute. În pragul depresiei, te hotărăşti: mă duc la un salon de înfrumuseţare. Fără să ştii ce te aşteaptă acolo.
De vreo două săptămâni m-am hotărât şi eu să încep lupta cu kilogramele. A trecut deja un an decând am născut şi n-am reuşit să dau jos nici măcar 1 kg. Curele de câte două zile ţinute n-au avut niciun efect. La aerobic mi s-a părut prea greu şi ineficient. La bazin era apa prea rece. Stadionul e prea departe ca să alerg în jurul lui. Şi la toate acestea se adaugă ciocolata, care este incredibil de bună.
Prin urmare m-am înscris la un program personalizat de slăbire, unde-mi este monitorizată greutatea zilnic. Primesc un mail, eu intru şi-mi completez kilogramele. Simplu, nu? Apoi mi-am cumpărat de vreo 3 mil lei nişte pastile minune care intră în reacţie cu grăsimile mâncate şi te ajută să mergi la wc de vreo 10 ori pe zi. După ce nu-ţi mai simţi fundul, renunţi să mai mănânci gras ca să-şi facă efect pastilele. Acum iau alte pastile, naturiste de data aceasta, care-ţi fac multă sete. Beau apă de parcă n-aş fi băut de 2 săptămâni. Şi de vreo 3 zile merg la salonul de înfrumuseţare corporală, dacă mai poate fi înfrumuseţat ceva. Ce fac acolo? Iată:
1. Vine o tipă, te umple de fire pe tot corpul şi dă drumul la curent. Timp de 45 de minute stai imobilizată pe un pat şi accepţi cu îndârjire să-ţi tremure toţi muşchii de parcă ai avea parchinson. E neplăcută senzaţia, dar suferă grasă la slăbire.
2. După şedinţa de curentare urmează cea de topire. Vine o tipă, te dă cu un meclem pe tine, maro la culoare, ca o ceară. Apoi te înfăşoară ca o mumie în multe pungi după care te bagă într-o pătură electrică bine încinsă. Cam la vreo 80 de grade. Te infofoleste bine ca să nu poţi să fugi. Şi te lasă să fierbi în suc propriu. Cât? Doar 1 oră. Nu poţi dormi, că-i prea cald. Nu poţi să te ridici. Dacă vrei să ieşi o strigi pe tipă, care vine şi se uită diabolic la tine şi-ţi comandă rânjind: mai stai să se topească şunca. Şi stai că deh, eşti grasă.
3. După ce-ai fiert bine vine o altă tipă bine făcută, te întinde pe un pat dezbrăcată şi începe să te frământe cu toată forţa ei cu care a fost dotată. Te trage, te apasă şi nu poţi să zici "au", că doar aşa se sparge celulita. Te ridici învineţită, dar ce contează. O să arăţi bine în scurt timp.
4. Ultima încercare este aparatul cu vibraţii orizontale, nu verticale cum vă închipuiaţi. Stai în picioare pe el şi-ţi bagă nişte vibraţii în tine de parcă ai fi într-o maşină de uscat rufe prin centrifugare. Cu creierii zgâlţâiţi bine, te dai jos pe 7 cărări, ca după o cruntă beţie.
La sfârşitul acestei torturi pleci acasă ameţită, dar cu câţiva centimetri în minus. (Oare?).
E, cum e? Mai vrea cineva să slăbească?
P.S. În încheiere va las să vă delectaţi cu câteva fotografii grăitoare. Bine că nu-s reale. :)
