Ce ne facem cand memoria ne lasa balta? Si ce ne facem cand se intampla asta de ziua noastra, ziua femeilor. Ziua femeilor de succes, ziua femeilor mamici, afaceriste, gospodine. Ziua femeilor active si de neobosit. Ziua femeilor care nu se opresc niciodata, care alearga de dimineata pana seara sa faca bani, iar seara devin mamici iubitoare si sotii incantatoare.
Azi, de ziua femeii am avut intalnire cu o clienta. Am inceput cu stangul imediat ce am iesit pe usa. Am uitat proiectul care trebuia sa-l dau clientei. Mi-am amintit in timp util si m-am intors dupa el. M-am intalnit cu clienta la Mc Donalt's. O surpiza placuta pentru mine: clienta m-a intampinat cu un buchet superb de trandafiri rosii si albi. Am comandat cafea, iar o d-ra angajata a Mc D. mi-a oferit un cupon cu care am putut sa-mi iau o bautura gratis. Doua cadouri intr-o singura zi. M-am simtit magulita si am zambit satisfacuta. Toate bune si frumoase pana la despartirea de clienta, care a omis sa-mi dea diferenta de bani pe proiect, iar mie mi-a fost jena sa-i cer, pentru ca-mi adusese acel buchet impresionant. Mi-am luat geanta intr-o mana, revista care tocmai mi-o cumparasem in cealalta mana, buchetul de flori si bautura gratis in alta mana si am pornit spre masina. Cand am ajuns la masina mi-am dat seama ca nu am cum sa descui usa. Am pus ca o floare de primavara buchetul si bautura gratis pe capota masinii, am descuiat, am urcat in masina, mi-am dat drumul la muzica si am plecat. Oops, dupa ce am plecat in forta, mi-am amintit de trandafirii si sucul de pe masina. M-am uitat in dreapta, m-am uitat in stanga, in spate, pe scaun, sub scaun. Florile nicaieri. Sucul nici vorba. Prin oglinda retrovizoare am vazut un mare buchet care trona in mijlocul strazii, ocolit cu grija de multitudinea de masini care trecea. Nu-l las nici moarta, mi-am zis si cu o manevra periculoasa am intors masina la 180 de grade. Mi-am luat claxoane si cred ca si injuraturi cat sa-mi ajunga toata primavara. Am ocolit cu grija buchetul si am oprit pe dreapta in dreptul lui. Satisfacuta de hotararea luata, am dat sa cobor, dar... surpriza: o doamna de pe trotuar a ajuns mai repede la el decat mine. L-a ridicat rapid si hop-tzop, inapoi pe trotuar. M-am gandit daca e cazul sa ma duc la ea sa-i strig: "e buchetul meu. Mi-a cazut de pe masina". M-ar fi crezut nebuna. Am plecat nervoasa, bolborosind niste injuraturi de nimeni auzite. M-am consolat cu gandul ca era o femeie saraca, care se ducea in vizita la prietena ei cea mai buna, sau poate la mama ei si nu avea bani sa cumpere niciun buchet de flori. Sau poate o femeie care nu primise nici macar un fir de zambila de ziua ei. Trista consolare. :(
In concluzie: am imbatranit si memoria m-a lasat. Am uitat un lucru facut cu fix 15 secunde inainte. A fost totusi o zi calduroasa de primavara, cu soare si cu zambete peste tot in jurul meu. Nu pot decat sa zambesc si eu si sa fiu fericita, doar e ziua mea, ziua noastra.
La multi ani, dragele mele!
P.S. De nervi am sunat-o si pe clienta, in drum spre casa si i-am cerut diferenta de bani. Maine!
Tuturor ni se intimpla la un moment dat de-astea...sint faze tari,de pus pe you tube!La multi ani!!!!
RăspundețiȘtergereasta chiar ar fi fost tare. sa ma mai si filmeze cineva si sa ma puna pe youtube :)))
RăspundețiȘtergerehehe, ce poveste draguta. dar, uite, toata acea invalmaseala te-a facut sa obtii un lucru pe care altfel l-ai fi trecut cu vederea, si anume diferenta de bani. deci, tot raul spre bine :d
RăspundețiȘtergere:)) din pacate, clientei mele cred ca nu i-a placut tonul cu care i-am cerut banii, ca n-a mai venit cu ei. si i-am dat si proiectele, iar daca nu-mi raspunde la telefon, nu am de unde s-o iau. c'est la vie. roza ca un trandafir, dar tzepoasa tot ca el.
RăspundețiȘtergere