joi, 8 mai 2008

foc in camin


Devenisem atat de apropiate, incat mergeam dezbracate prin camera fara sa ne jenam una de alta. Mai mult decat atat, Di. ajunsese sa nu se mai jeneze de nimeni. Desele episoade de epilat, machiat, facut unghii, coafat,pensat, etc. se desfasurau de multe ori in fata vizitatorilor. Si eu imi faceam unghiile, ma fardam sau ma imbracam nu numai atunci cand eram doar eu cu Di, insa epilatul il suportam numai cand eram singura in camera.

Era weekend. Di era plecata acasa. Eu, singura. Si daca sunt singura, am gandit, sa ma rasfat. M-am dusat vreo doua ore, m-am cremuit vreo 3,am experimentat cateva noi tehnici de fardare, mi-am facut desene si desenashe pe unghii... orice, numai sa nu ajung la epilat. Nu-mi era foarte frica, doar ca ultima oara cand incercasem sa-mi pun ceara prin anumite locuri mai dureroase, am scos-o milimetru cu milimetru, timp de cateva ore. Ma obisnuisem cu aparatul de epilat sau cu lama. Ceara, cu toate ca stiam ca teoretic e mai putin dureroasa decat aparatul epilator, n-o suportasem. Dar nu mai puteam amana prea mult momentul. Imi cumparasem o cutie metalica cu ceara epilatoare, un spray special pentru after-chin, o crema cicatrizanta si dezinfectanta. Erau de multa vreme in dulap, iar acum chiar era momentul sa folosesc ceea ce cumparasem (pentru ca nu mi se intampla prea des sa si folosesc ce cumparam).

Aveam in camera un resou improvizat, cu o rezistenta groasa cat mana mea cand eram slaba. Era facut dintr-o bucata imensa de BCA, in care scobiseram niste santuri suficiente pentru rezistenta aceea. Duduia acel resou. cand era frig afara, eu si Di. stateam in camera doar in chilot si maiou, cu geamul un pic intredeschis sa iasa fumul de tigara. Niciodata nu am suferit de frig in camin, pe vremea functionarii resoului-mamut.

Am pus plina de curaj recipientul cu ceara pe cea mai puternica sursa de caldura din camera si m-am asezat pe pat, asteptand sa se topeasca obiectul torturii.

Dupa cateva minute mi-am adus aminte ca n-am lapte. Am luat niste bani si am coborat la chioscul din fata caminului. Mi-am luat laptele fara de care nu puteam trai si m-am indreptat repede spre camin.

In fata scarii exterioar m-am intalnit cu o prietana din orasul meu, pe care n-o mai vazusem din liceu
- Vaiiiii, nu pot sa cred. M, ce cauti pe aici?
- Pai am venit in vizita la X.
- Care X?
- Pai X din a XII B. Hai ca-l stii.
- Aaaa. Tipul ala brunet cu gura mare. E student la constructii?
- Da, e la civile
- Nu l-am vazut prin camin. N-avem acelasi program
Si hi-hi-hi si ha-ha-ha, timpul zboara repede cand te intinzi la barfa. Ne-am pupat dupa jumatate de ora, cu regretul ca n-am putut sa ne povestim toata viata.

Am intrat in camin cu punga de lapte in mana, incantata de intalnirea si discutia avuta. Aflasem cateva stiri noi, foarte picante. La parter parea totul in regula. Cu cat urcam insa, la fiecare treapta adaugata, simteam intepaturi in nas si-n gat. Ah, iar s-a ars cablul ala gros electric, am gandit. Cu cat ma apropiam de etajul 2, cu atat fumul devenea tot mai gros. Am vazut cativa caministi coborand in fuga pe scari. Ce s-a intamplat? Nu stim, nu stim, cred ca a luat o camera foc. Iar, am intrebat revoltata. Cu 2 saptamani in urma luase foc o camera de la parter, de la un resou improvizat. Pompierii au venit la timp. S-au distrus doar trei camere, niste perdele si niste paturi din depozitul de cazarmament. Cu 1 sapt in urma explodase cel mai gros cablu electric care-l vazusem vreodata, tot de la imporvizatiile studentiilor. Am zis totusi sa merg in camera, sa stau cuminte. Nu parea a fi totusi un alt incendiu. Nicio clipa nu m-am gandit ca fumul venea din camera mea. Patrundeam tot mai greu prin fumul gros, imi lacrimau ochii, ma ustura gatul si aproape ca nu mai vedeam nimic (e drept, nici nu aveam becuri pe hol). Dar eu mergeam ca tuta spre camera mea fara sa ma gandesc macar o fractiune de secunda ca eu eram vinovata. Can am intrat in camera, sa mor. Era un fum ingrozitor. Atunci mi-a picat fisa: ceara. Nu stiu cum am ajuns la fereastra. Am deschis-o larg, am scos monstrul din priza si am udat repede niste prosoape cu apa. Iar ceara mea, vaiii, ceara mea, nu mai era. Fiersese si se scursese pe rezistenta rosie care devenise neagra. Cedase. Roteam ca o nebuna prosoapele ude deasupra capului incercad sa directionez fumul spre fereastra. Cateva ore am dat din brate. Fumul a iesit complet dupa 3 zile. M-am rugat sa nu vina administratora. Mi-era frica de ea.

Ciudat, nimeni nu si-a dat seama de unde venea fumul. Scapasem.

Am folosit cu succes aparatul epilator multi ani dupa. Ceara am mai incercat-o doar la salon, dar si atunci numai sub stricta supraveghere: cu ochii belitzi pe plita care o incalzea. Mai tarziu am descoperit ceara rece. Mare inventie, domle.

6 comentarii:

  1. Poveste reală:
    Un tânăr jandarm, fost căminist, se duce să-şi caute colegii, actuali căminişti. Era îmbrăcat în uniformă. Stia camera unde stătea unul din colegii de facultate, la prietena lui. Ajunge tipul la uşă, bate, se deschide uşa şi apare o tipă care-i spune direct şi pe nepregătite/neîntrebate: "nu ştiu nimic despre cheful şi scandalul de azi-noapte, eu nu eram aici". Băiatul nostru rămase mut. Ce chef, ce scandal? eu îl caut pe Dan. Fata se fâstâceşte şi încurcată spune ca Dan nu este, ... pauză. La revedere!
    Băietului îi cam plăcuse ce văzuse şi a tot căutat motive să revină. A găsit motivele, a revenit, ..... s-au căsătorit, au un copil. După ceva vreme el o întreaba care a fost faza cu scandalul. Ea explică: "În momentul în care am deschis uşa am vazut un militian cu câinele după el. Am crezut că era vorba despre cheful din noaptea precedentă. După aceea am văzut că respectivul câine politist era de fapt Costel, câinele din cămin."

    RăspundețiȘtergere
  2. biata fata. mi-ai amintit de un mare chef din camin din tineretile mele :)o sa va povestesc, dragii mei, zilele astea. 100% real

    RăspundețiȘtergere
  3. Promisiuni desarte ...

    Haidi bre cu povestea

    RăspundețiȘtergere
  4. Aha, pai mai fato, sa zici mersi ca n-ai luat foc, ca n-au murit oameni, ca n-ai avut de platit pagube. Cred ca ti-ai dat seama ca asta e iresponsabilitate, indolenta, nu?
    Acolo probabil ca inainte erau studenti adevarati, adica oameni trecuti prin examene serioase, care cunosc legile fizicii invatate in liceu, ca mai mult nu-ti trebuie sa-ti dai seama ca e riscant ce faceti voi acolo.
    Eu as face un singur lucru: te-as pune sa te duci la liceu sa dai o teza mica la fizica, si eventual sa explici si ce prostie ai facut. Nu-i asa ca nici nu ti-ai dat seama?
    Eu ma intreb, astia ca voi (generatia pro___) - poti fi o studenta eminenta, nu o lua personal, deci ma intreb: cum dracu' accepta creierul vostru ca ai trecut niste examene, teze, ce-or fi la o materie (fie ea fizica, chimie) cand tu nu stii nici cele mai elementare lucruri pe care le folosesti in viata?? Nu va e rusine, nu simtiti asa, o discordanta intre imaginea voastra si ceea ce suntei de fapt?
    Semnat: un tanar de 30 de ani

    RăspundețiȘtergere
  5. @un tanar de 30 de ani

    Draga tinere de 30 de ani, nu inteleg ce te-ai ambalat asa si de unde ai tras tu concluzia ca eu as face parte din generatia "PRO". Alte intrebari nu-ti mai pot pune, pentru ca n-ai avea cum sa-mi raspunzi la ele. Nu pot decat sa-ti urez lectura placuta pe alte bloguri mai pe intelesul tau!

    RăspundețiȘtergere

Comentariul tău este important pentru mine!