Te-am aşteptat ca într-o gară
veche şi ninsă, ca de prin vederi
Era devreme, părea însă seară
Un tren incă se auzea de nicăieri
Te aşteptasem ca o eroină
de prin ale lui Zola file
când după noapte se făcu lumină
aproape numărasem un infinit de zile
Si încă te aştept ca-ntr-o poveste...
Afară ninge mult şi viscolit.
Când poate în sfârşit-mi vei da de veste
trenul din gară se va fi pornit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariul tău este important pentru mine!